Teatrul National de Operă şi Balet din Republica Moldova

MD – 2004, mun. Chişinău
BD. ŞTEFAN CEL MARE, 152
Casa de bilete: tel. +373 (22) 24-51-04

Serviciul de informaţie: info@nationalopera.md
Serviciul asistenţă tehnică: support@nationalopera.md

Mai departe

Teatrul National de Operă şi Balet din Republica Moldova

Pentru Republica Moldova , ca de altfel pentru marea majoritatea statelor europene, Teatrul de Operă şi Balet reprezintă o conştientizare de nivel superior al valorificării spirituale a esenţeie naţionale a poporului. În favoarea acestei afirmaţii invocăm şi factorul istoric de verificare valorică şi de valabilitate a fenomenelor artistice, din moment ce în 2007 a fost marcată aniversarea a 50-a de la instituţionalizarea Operei Naţionale din Chişinău.
Această instituţie de prim rang a culturii naţionale reprezintă un simbol al înaltei responsabilităţi civice faţă de tradiţia naţională. Necesitatea existenţei acestei importante instituţii de cultură a fost atestată de la începutul secolului, însă pînă în 1957 teatrul liric al Moldovei era o instituţie corporativă, adiacentă diverselor forme de realizare a teatrului. Astfel, varianta funcţionării teatrului liric al Moldovei pînă în 1957 a fost cea cumulativă cu teatrul dramatic, fiind un organizm unic - Teatrul Muzical-Dramatic de Stat „A.S. Puşkin”. La 5 iulie 1957 MC al RSSM A. Lazarev semnează ordinul de constituire a Teatrului Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”, un document epocal pentru dezvoltarea  ulterioară a acestei instituţii de prim rang a culturii noastre naţionale.

                                          Opera 

Evoluţia istorică a Teatrului de Operă moldovenesc începe calculul cronologic din ziua montării primei opere naţionale moldoveneşti, şi anume 9 iunie 1956 – opera „Grozovanul” de David Gherşfeld (1911 – 2004). În prima perioadă de activitate a teatrului (etapa instituţionalizării, 1956-1970),  se cristalizează bagajul repertorial, cu o acumulare de ordinul zecilor, a titlurilor de operă.Politica repertorială estesubdivizată pe patru criterii de fracţionare care, către finele anilor ’70, cumulează patru opere naţionale („Grozovanul” şi „Aurelia” de D. Gherşfeld, „Balada eroică” de A. Stîrcea, „Casa mare” de M. Kopytman), treisprezece titluri de opere din patrimonial liric universal („Rigoletto”, „Traviata”, „Aida”, „Othello”, „Trubadurul” de G. Verdi; „Tosca” şi „Madame Butterfly” de G. Puccini; „Paiaţe” de R. Leoncavallo, „Bărbierul din Sevilla” de G.Rossini, „Carmen” şi „Pescuitorii de perle” de G. Bizet; „Faust” de Ch.Gounod; opereta „Baronul Ţiganilor” («Der Zigeunerbaron») de J. Strauss, cinci opere clasice rusă („Evgheni Oneghin” şi „Dama de pică” de P. Ceaikovski, „Mireasa Ţarului” de N. Rimski-Korsakov, „Iarmarocul din Sorocineţ” de M. Musorgski şi „Cneazul Igor” de A. Borodin) şi două opere contemporane sovietice: „Furtuna” («В бурю») de T. Hrennikov şi „Tragedia optimistă” de A. Holminov. Este perioada în care se pune baza unei şcoli de canto academic a Moldovei. Anume în această perioadă activează asemenea solişti ca: Valentina Saviţkaia, T. Kuzminov, B. Raisov, Polina Botezat, E. Ureche, N. Başkatov, Tamara Alioşina, Ludmila Alioşina, V. Tretiak, Ludmila Erofeeva, V. Kurin, C. Cramarciuc, A. Şevcenco, I. Gheil, I. Kogan, Daria Spravţeva, Kira Gorlaci, E. Lica, Emilia Parnichi, A. Fomenco şi bineînţeles primadonna operei naţionale Maria Bieşu, care devine deţinătoarea titlului de Prima Cio-Cio-San a lumii în 1967, la Concursul internaţional al interpreţilor lirici înnumele lui Miura Tamaki (la Tokio, Japonia).
Un merit deosebit în promovarea artei lirice naţionale, la acea vreme, l-au avut şi personalul de conducere al Teatrului : regizorii G. Ghelovani şi E. Platon; dirijorii: M. Şepper, B. Miliutin, I. Alterman, L. Hudolei şi dirijorul de cor Gh. Strezev.
A doua perioadă - Elanul creator al Operei Naţionale (1970-1991) – este o  perioadă de maximă importanţă pentru dezvoltarea instituţiei în particular şi întreaga evoluţie socială din Moldova. Necesităţile tehnice ale instituţiei erau asigurate în proporţie de 100% de către stat. Această stabilitate, atît de necesară unei instituţii în lansare, a permis teatrului liric moldovenesc o ascensiune vertiginoasă în evoluţia lui artistică. Cunosc o bogată expansiune: repertoriul teatrului, trupa artistică, dotările tehnice, relaţiile de colaborare cu omologii, atît din spaţiul unional, cît şi din afara hotarelor URSS. Astfel, instituţia este imediat catalogată şi univoc acceptată ca una dintre cele mai reprezentative scene lirice din întregul spaţiu sovietic. Şi dacă iniţial teatrul liric era organizat în sediul comun şi pentru teatrul dramatic al Moldovei, apoi la 1980 este dată în exploatare o splendidă şi modernă „Casă a Artei” – un nou şi luxos sediu, cu toate dotările tehnice necesare unui teatru liric.
Repertoriul Teatrului Academic de Stat de Operă şi Balet „A.S. Puşkin” al RSSM, în perioada vizată, a fost structurat pe criterii de promovare a patru domenii: operă naţională („Glira” de Gh. Neaga, „Serghei Lazo” de D. Gherşfeld, „Alexandru Lăpuşneanu” de Gh. Mustea, „Petru Rareş” de E. Caudella); operă rusă („Aleko” de S. Rahmaninov, „Vrăjitoarea” /«Чародейка»/ şi „Iolanta” de P. Ceaikovski, „Cocoşelul de aur” de N. Rimski-Korsakov); operă sovietică („Îmblînzirea scorpiei”/«Укрощение строптивой»/ de V. Şebalin, „Aici e linişte în zori” /«А зори здесь тихие»/ de K. Molceanov, „Dragonul” de E. Lazarev, „Duenia” de S. Prokofiev, „Vivandiera” de S. Kortes); operă europeană („Don Carlos”, „Bal mascat”, „Forţa destinului”, „Nabucco” de G. Verdi; „Turandot”, „La Bohema” de G. Puccini; „Cavalleria rusticana” de P. Mascagni; „Norma” de V.Bellini; „Vivat, maestro!” şi „Elixirul dragostei” de G. Donizetti; „Adrianna Lecouvreur” de F. Cilea).
Anii' 70-80 au constituit pentru teatru o perioadă de înflorire, fiind lansate asemenea nume cunoscute a scenei lirice din Moldova ca: Mihai Munteanu, Vladimir Dragoş, L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco, A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit,  A.Arcea, V.Micuşa, V. Cojocaru, I. Paulencu, V. Cireş şi alţii.
Începînd cu 1990, pe scenele academice de la Chişinău se lansează un proiect artistic de maximă importanţă pentru existenţa şi evoluţia artei lirice din Moldova – Festivalul Internaţional al Vedetelor de Operă şi Balet „Invită Maria Bieşu”.
Graţie acestui meritoriu eveniment cultural care aduce elan spiritual fiecărui cetăţean al republicii, arta lirică în Moldova cunoaşte o frumoasă deschidere către noi orizonturi de explorare componistică, nterpretativă, de percepţie şi mediatizare.
A treia perioadă - Teatrul Naţional de Operă şi Balet al Republicii Moldova (1991-2009), etapa modernă.
Anii' 90 au fost marcaţi de apariţia unor solişti de forţă: T. Busuioc, I.Vinogradov, Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan. P. Racoviţă, R.Hvalov; regizori: Eugen Platon, Eleonora Constantinov; dirijori:  Albert Mocealov, Lev Gavrilov, Alfred Gherşfeld, Alexandru Samoilă şi dirijorul de cor Alexandru Movilă, meritul cărora este indiscutabil în vederea formării şi prezentării unui vast repertoriu concertistic al teatrului.
La momentul de faţă pe scena teatrului activează o pleiadă de tineri solişti, care au cucerit deja publicul meloman chişinăuian: M.Ţonina, A. Ţurcan, L.Şolomei, G.Bernaz, G.Muşurov, A. Pihut, R.Picireanu, I.Şciogolev, N.Stoianov, R.Hvalov, S.Ceaichevşciuc, A.Tverdohlib, G.Pacatovici, I.Jarchih, V.Vereatin, V.Caradja, S.Pilipeţchi, N.Bantea, I.Timofti, I.Ţurcan, M.Radiş şi alţii; dirijori: N.Dohotaru, M.Secichin, S.Popov, M.Amihalachioaie; regizori: E.Constantinov şi M. Timofti, concepţiile cărora scot în evidenţă buna cunoaştere a experienţei contemporane a teatrului liric mondial.
În ceea ce priveşte repertoriul teatrului, putem menţiona următoarele  premiere ale perioadei post- sovietice: „Nunta lui Figaro” de W.A.Mozart, „Decebal” de T.Zgureanu, „Dido and Aeneas” de H.Purcell, „Iolanta” de P.Ceaikovski, „Don Giovanni” de W.A.Mozart, „Mozart şi Salieri” de N.A.Rimski-Korsakov şi „Elixirul dragostei” de G.Donizetti.
Trupa de operă a Teatrului National de Opera si Balet, pe parcursul întregii sale activităţi artistice, şi-a creat imaginea unui colectiv ce dă dovadă de un  înalt profesionalism,creîndu-şi o imagine distinsă atît în spaţiul exunional, cît şi în cel european.  Despre aceasta ne vorbeşte numeroasele turnee întreprinse în aşa ţări precum Rusia, Laos, Vietnam, Bulgaria, Italia, România, Franţa, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Regatul Thailand etc.

                                     Baletul

Arta coregrafica din Moldova are traditii bogate, cu radacinile adanc implantate in dansul popular, care a pastrat trasaturile dansurilor din Grecia si Roma Antica, cunoscand pe parcurs si inriurirea culturii popoarelor balcanice si slave.
In Moldova intotdeauna s-a mentinut un interes profund fata de opera si balet, dar numai in 1957 a aparut posibilitatea fondarii unui teatru profesionist. In acest scop la Leningrad si-au facut studiile un drup de moldoveni: Vladimir Tihonov, Petru Leonardi, Vitalie Poclitaru, Vera Salcutan, Claudia Osadci si altii, care dupa absolvirea scolii coregrafice “Vaganov” s-au intors la Chisinau pentru a constitui baza colectivului de balet. Tot atunci au fost invitati tanara balerina Galina Melentiev si experimentatul deja dansator Pavel Fesenco.
Primul spectacol  de balet montat pe scena Teatrului moldovenesc de opera a devenit „Fantana din Bahcisarai” de B. Asafiev. Coregraful  Alexandru Protenco a pornit de la versiunea lui R.Zaharov.  Partitia lui Vatlav a  fost interpretata de Vladimir Tihonov, cea a Mariei de Galina Melentiev, a hanului Chirei – de Pavel Fesenco. Spectacolul a produs un succes extraordinar, care s-a mentinut pe parcursul multor ani de viata scenica a baletului.
In curand in repertoriul tetrului au intrat baletele „Precautiuni inutile” de P. Hertel, „Sraussiana” de J. Strauss, „Lacul lebedelor” de P. I. Ceaikovski, „Noaptea valpurgica” de Gh. Gound.
Alaturi de celebrele lucrari clasice in teatru apare tendinta de cautare a stilului propriu, de creare a scolii nationale de balet. Compozitorul basarabean Vasile Zagorschi  scrie baletul « Zorii », montat de coregraful  Varcovitchi. Pe motivele poemului lui Mihai Eminescu „Strigoii” compozitorul Eduard Lazarev scrie muzica la baletul „Spada franta”, fiind montat de coregrafii S. Drecin si N.Danilov.  Partitia lui Arald din acest spectacol a devenit unul dintre rolurile de performanta in repertoriul lui Vladimir Tihonov, iar in rolul Focului a excelat Petru Leonardi.
Primul deceniu de statornicire a unei trupe profesioniste de balet a fost marcat de noi montari, cand fiece spectacol devenea un eveniment de zile mari. Teatrul intrerprinde turnee in Bulgaria, la Moscova si Kiev. Pe atunci Chisinaul era vizitat de numerosi oaspeti, iar publicului i se oferea bucuria sa admire talentul unor astfel de somitati ale baletului de performanta ca Vladimir Vasiliev si Ecaterina Maximova, Elena Reabinkina, Raisa Strucikova,  Nicolae Tiscaridze, Andrei Uvarov, Mariana Rajchin, Ludmila Semeneaca, Boris Efimov, Marihiro Ivata.
Publicul meloman astepta cu nerabdare intalnirea cu asa maestri ca Vladimir Tihonov  Petru Leonardi, Rozita Potehina, Alexandru Mihalachi si altii.
Baletul „Carmen-suita” pe muzica de G. Bizet-R. Scedrin inca o data a demonstrat maestria inalta si vocatia de actrita tragica a Galinei Melentiev, care la timpul ei, intr-un mod stralucit s-a produs in rolurile Odilliei, Zanei zapezilor, Cleopatrei.
In anul 1964, revenind in orasul natal  dupa absolvirea Colegiului coregrafic din Moscova, tanarul dansator Mihai Caftanat, se afirma ca prim-solist. Partitia Desire („Frumoasa din padurea adormita”) a devenit unul din rolurile de baza ale artistului. Tanarul dansator s-a distins prin calitatile innascute deosebite. Baza academica solida ii permiteau sa asimileze, fara mai eforturi, toate rolurile principale in spectacolele montate. M.Caftanat devine o adevarata vedeta a dansului barbatesc, cucerind spectatorii prin fascinatie scenica si virtuozitate.
Teatrul de Opera si Balet din Chisinau cauta in primul rind sa-si formeze un repertoriu clasic, fara de care nu poate exista un teatru adevarat. Astfel, repertoriul de baza al teatrului au format baletele „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Spargatorul de nuci”, „Giselle”, „La Silphide” etc.
Perioada de inflorire a Teatrului de Opera si Balet din Moldova este legata de numele coregrafului lui Marat Gaziev, care a montat „Sonetele” pe muzica lui B. Britten si „Arabesques” pe muzica lui E. Lazarev. Lui, de asemenea, ii apartine realizarea spectacolelor clasice „La Silphide” si „Baiadera”. Anume cu concursul lui Marat Gaziev a fost renovat spectacolul „Antoniu si Cleopatra”, s-au format asa artisti valorosi ca V. Ghelbet, V. Scepaciov, O. Gurievschi, O. Ionel, L. Cerececea si altii.
Interpretarea spectacolului „Baiadera” este o sarcina grea, doar pe puterile unei trupe mari, de o performanta profesionala  aleasa. In acest spectacol si-au realizat maiestria V.Scepaciov, R.Potehin, A.Mihalachi, V.Ghelbet. Maestrul de balet Tatiana Legat a transpus in mod adecvat acest balet in scena moldoveneasca. 
In anul 1983 a avut loc premiera baletului national „Luceafarul”, pe motivele poemului omonim de Mihai Eminescu – ultimul din marii romantici ai sec. XX. Profunzimea filosofica a poemului eminescian plaseaza aceasta lucrare printre capodoperele literaturii universale. Complexitatea universului poetic, patrunsa de simplitatea inedita a versului eminescian, a reprezentat o sarcina destul de grea in aspectul abordarii muzical-scenice a poemului.  „Luceafarul” este prima lucrare in genul de balet a compozitorului Eugen Doga, in care autorul a imbinat principiile simfonismului clasic cu traditiile muzicii nationale. V.Scepaciov si V.Ghelbet s-au pronuntat ca adevarati maestri ai scenei, creand  inedite, prin splendoarea lor, chipurile Catalinei si a Luceafarului. Ulterior in aceste roluri au evoluat cu stralucire O.Gurievschi si A. Alexandrov. De altfel, toate chipurile create in scena de O.Gurievschi  fascineaza printr-o larga si armonioasa gama sentimentala.
Alaturi de baletele clasice, repertoriul teatrului  cuprinde si spectacole contemporane, ca de exemplu „Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici” de B.Pavlovski (in redactia lui G.Maiorov), „Romeo si Julieta” de S.Prokofiev, „Printul si cersetorul” de N.Simonean,  montate de talentatul coregraf Eugen Garnet.
La teatru are loc schimbul generatiilor.
Astazi in functie de Prim-coregraf se afla Mihai Caftanat - un dansator de exceptie, Artist al Poporului din R.M., Erou al muncii din Vietnam.
Olga Gurievschi, Maestru emerit al artei din RM, este pedagog-repetitor. Printre elevii sai sunt artistii A.Homitchi, V.Statnai, A.Terentiev.
Elena Taricov, este un pedagog iscusit, care a daruit teatrului asa dansatori, ca Cristina Terentiev, Rada Duminica, Nicolae Balan, Svetlana Balta.
Tamara Podaruev – pedagog-repetitor, Maestru in arta, Artista emerita din Vietnam.
Teatrul se mandreste cu dansatorul Andrei Litvinov, Maestru in arta. Maniera lui se deosebeste printr-un anume aristocratism, caracter retinut, dar si plin de temperament, atunci, cand o cere dramaturgia. А. Litvinov poseda un dar actoricesc aparte, stie sa construiasca propria conceptie dramatica.
Ghenadie Badica, Maestru in arta, este inca un dansator recunoscut, cu o maniera artistica pregnanta.
Astazi pe scena teatrului se produce o noua pleada de dansatori talentati. Solistii Nadejda si Egor Scepaciov, Cristina si Alexei Terentiev, Anastasia Homitchi, Vladimir Statnai, Maria Poliudov, pastrand traditiile clasice bucura spectatorii prin capacitatile si realizarile sale in acest distins gen al artei. In aceasta ordine de idei, remarcam  importanta si aportul Colegiului National de Coregrafie in formarea profesionala a artistilor de balet din Moldova. Acest colegiu a educat asa dansatori de performanta, precum V.Scepaciov, O.Ionel, E.Zaitev, Gh.Badica, A.Litvinov, N.Cotet, E.Scepaciov, C.Terentiev, A.Homitchi, V.Statnai, M.Poliudov, S.Vasilita, V.Bondarenco, A.Nazarenco si multi altii.
Trupa de balet a Teatrului National de Opera si Balet, pe parcursul intregii sale vieti, pline de inflacarare si revelatii artistice, ce a cuprins creatia a mai multor generatii de coregrafi si artisti, si-a creat imaginea unui colectiv de inalt profesionalism. Aceasta ne-o ilustreaza rezultatele turneelor intreprinse in Rusia, Laos, Vietnam, Bulgaria, Italia, Romania, precum si inalta apreciere, data de catre criticii teatrali reprezentantilor colectivului. Trupa de balet a teatrului e plina de energie, idei artistice, dorinta de a monta noi spectacole originale. Mai mult, ea intotdeauna a avut parte de spectatori recunoscatori.
Sursa: http://www.nationalopera.md

Mai departe

Sa-ncepem pozitiv...

Ca de terminat,.. cum nu dai terminam negativ... As vrea sa mai atrag atentia si la lucrurile minunate ce se petrec in lume si in jurul nostru, iar din ziua de azi, vreau sa anunt ca afara de tema Moldovei, moldovenilor si traiului greu din tara si de-afara mai introduc o rubrica - "pozitiva". De crede cineva ca "m-am muiat la piele" sau mi-a stat jale de cei pe care-i critic - greseste cumplit, dimpotriva, am mustrari de constiinta fata de ... cititori deoarece, dupa ce-mi descarc emotiile pe capurile dumneavoastre, inchid blogul si ma duc "pe lume" sa ma relaxez, iar pe voi va las inraiti si cu ginduri grele... Din asta cauza - am hotarit sa ma impart si cu ceia ce-mi calmeaza negativul facind-o si eu cum facea cindva Radio Moldova: "... 5 raniti si 4 morti, iar mai departe muzica...". Deci - muzica:



Dansuri...



Jonglari...



Si umor.

Mai departe

Manastirea Harbovat

Manastirea Harbovat este situata pe valea raului Ichel, la aproximat 10 kilometri de or. Calarasi. In partea de nord se invecineaza cu satul Harbovat, iar spre est si spre sud poate fi admirata pitoreasca vale a raului Ichel. In manastire vietuieste o obste de calugari.
Manastirea Harbovat a fost intemeiata in anul 1730 de catre boierul Constantin Carpuz. Insa dupa parearea unor istorici, manastirea a fost intemeiata in veacul al XVII-lea de catre cativa calugari fugari, veniti din manastirea Bersan - Polonia, iar numele ei ar proveni de la unul din cei dintai calugari - Ioanichie.
Pana in anul 1812 manastirea a fost de trei ori incendiata de turci si tatari, motiv din care toata arhiva manastirii a fost distrusa. Construita din piatra, biserica avea si cateva chilii din lemn care au fost de mai multe ori arse de turci. Tot atunci a ars si trapeza de lemn.
Pe locul unei biserici de lemn mai vechi, in anul 1816 Stefan Lupu si sotia sa Elena, nascuta Braiescu, au ctitorit biserica de vara a manastirii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", iar in anul 1870 a fost construita biserica de vara Pogorarea Sfantului Duh.
Biserica Adormirii Maicii Domnului a fost reinoita la 1828 si 1855. Catre mijlocul secolului XIX complexul monastic era deja constituit. El ingloba biserica din 1816, chiliile calugarilor, trapeza, acareturile si alte edificii.
In cadrul manastirii se afla o biserica de piatra cu hramul Adormirea Maicii Domnului, zidita de mireanul Stefan Lupu - ulterior monahul Serapion. Cealalta biserica are hramul Pogorarea Sfantului Duh si este zidita in anul 1870, pe timpul staretilor Ieronim si Natanail.
La Manastirea Harbovat se pastreaza si vestita icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului - "Garbovita", daruita in anul 1790 de catre sotia colonelului rus Nicolae Albaduev, ucis de un cal in poarta manastirii.
Acest asezamant monahal a fost deosebit de rau incercat in perioada inchiderii fortate si violente a manastirilor, Harbovat ramanand unul din ultimele bastioane ale rezistentei ortodoxiei impotriva comunizarii regiunii.
Prin anii 1960 ai secolului al XX-lea, Manastirea Harbovat a ramas una dintre ultimele manastiri care mai functionau. Monahii care erau alungati din locurile lor de metanie se retrageau aici. Aici se refugiasera calugarii de la Capriana, de la Tiganesti si din alte manastiri.

Dupa un lung si crunt asediu armat rezistenta este infranta in anul 1962, cand agentii KGB-sti "confisca" cheile manastirii. A doua zi au sosit organele de militie, sustinute de armata cu tancuri, pentru a preveni o posibila revolta, asemenea celei de la manastirea Raciula.
Multe dintre odoarele si obiectele bisericesti aflate aici au fost distruse si arse. Ostasii au distrus subsolurile bisericii Pogorarea Sfantului Duh, unde erau inmormantate fetele bisericesti. A fost distrus altarul si catapeteasma. Cele sase clopote ale bisericii au fost coborate si duse din manastire. Icoanele, cartile, arhiva au fost arse. 

Imediat dupa desfiintare, manastirea a fost transformata in scoala pentru copii cu handicap. Biserica a devenit clubul scolii, iar subsolurile ei depozite. Mai tarziu aceasta biserica a ajuns sa fie grajd pentru animale. Intre anii 1988-1989 administratia scolii a inceput sa restaureze manastirea.

Scoala a functionat pana in prima vara anului 1992, cand, la cererea credinciosilor din satele invecinate, dupa evacuarea scolii a fost reinfiintata manastirea de calugari Harbovat. Starea complexului monahal era dezastruoasa.

Numai biserica Adormirii Maicii Domnului arata mai bine, dupa o reparatie din anii 1990-1991. In toamna anului 1993 biserica de vara Pogorarea Sfantului Duh a fost reparata si sfintita.

In anul 1992, dupa o mica reparatie si amenajare, a fost sfintita biserica de iarna Adormirea Maicii Domnului. Biserica are un plan traditional, dreptunghiular. Deasupra pridvorului se inalta turla clopotnitei, cu patru nivele, in forma patrata. 

Impartirea interioara a bisericii este, de asemenea, traditionala: pronaos, naos si altar. Altarul are un iconostas din anul 1997. Plafonul bisericii are forma semicilindrica.

Pictura interioara e simpla si sumara. Peretii sunt impodobiti cu diferite icoane, cum ar fi cele ale Sfantului Pantelemon, avand o bucatica din moastele sfantului, incadrata intr-o stea cu sase colturi din argint, Sfantei Varvara si altele. Pe un tetrapod se afla o copie a icoanei facatoare de minuni Acoperamantul Maicii Domnului.

Arhitectura bisericilor de la Manastirea Harbovatse caracterizeaza prin stilul moldovenesc traditional, cu cu influente eclectice si in special pseudo-bizantine.

Sfanta manastire Harbovat este cunoscuta mai ales prin icoana sa vestita - Maicii Domnului cu Pruncul din "Harbovat", datand de pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Icoana este singura relicva recunoscuta ca prototip pentru reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul, din lungul sir de reprezentari cunoscute in pravoslavia rusa.
Cinstirea ei se face la data de 1 octombrie, cand este stramutata pentru intreaga perioada a iernii la biserica metropolitana din Chisinau. Primavara, in ziua de 23 aprilie, se readuce la manastire, ramanand acolo intreaga vara. Icoana se afla in aceasta manastire din anul 1790, fiind acoperita cu o ferecatura bogata, decorata cu diverse obiecte donate de evlaviosi.

Mai departe