Traim asa cum suntem...

Mă miră tot mai des faptul optimismului nemărginit, însoțit de-o indiferență exhaustivă, la rândul ei, susținută de necunoștința generală a unor reguli elementare sociale și legislative, a moldoveanului autohton...
Nu încerc să vin acum cu vre-o lecție de educație etico-morală, nu am nici cheful și nici dorința sa fac așa ceva, mai degrabă, vin cu întrebarea către mine însumi și-ași vrea să înțeleg de ce se-ntimplă anume-așa...
De ce?.. Mulți dintre noi, cei plecați afară, care-au reușit, deja, sa se obișnuiasca cu-așa numitul model american de relații între membrii unei societăți, primesc aperitivul acestei întrebari odată cu primii pași făcuți după aterizarea avionului pe pista aeroportului internațional Chișinău (aici și mai departe nu v-oi da enumerarii diferite cazuri și situații cu care m-am confruntat singur sau am văzut și auzit de la alții) și-odată cu creșterea numărului pașilor, cresc și nedumeririle...
Aceasta, însă, nu vine-a fi esenta chestiunii ce m-a făcut să scriu... Dorul de țară și mumă te face să nu atenționez obidele și gesturile de prost gust, lăsandu-le sa treacă tăvălug pe-alături atunci, cînd te ating la personal. Mult mai grav stau lucrurile la nivel de țară și popor în toată întregimea cuvîntului, începînd de la neștiința sau nedorința de-a face un gest frumos, terminînd cu o lipsă grava de erudiție politica și educație moral-spirituală...
Avem, degrabă, un scrutin... Curiozitatea-mi exagerată mă facu să dau un mic sondaj legat de tema alegerilor prin rândurile prietenilor, apropiaților și chiar printre străini, nu mă interesau preponderențele celor chestionați,.. m-a șocat lipsa lor... și rog să nu vă indigneze cuvîntu-mi, că lucrurile stau anume-așa... Sigur, avem și oameni inteligenți, cumpătați și cu carte la căpătâi, dar, credeți-mă,.. foarte puțini. Iar cei dintre ei, care-au avut mintea mai ageră și-au ințeles ce și de unde se ia, demult și-au facut cuibărașe moi și calde, și ... "blat" pe unde trebuie, pe cînd cei cinsțiti,.. au ramas doar cu cinstea...
După cum menționasem mai sus, nu v-oi da enumerarii multiplele cazuri și situații de acest gen, nu fac plîngeri că să caut compătimiri, mă doare soarta omului și-a țării, mă simt jignit auzind bancuri cu și despre moldoveni și mă intreb ades: "De ce oare nu văd printre cei ce mătură străzile din Moscova armeni, georgieni, cazahi, azeri, ucraineni, bielaruși nemaipomenind de cei din țările pribaltice?.. "La negru" muncesc doar moldovenii și cei din asia mijlocie... Oare nu ăsta este indexul inteligenței, educației și moralității?.. Cu greu și-amar in suflet, va zic  ca - ...DA...

...Iar viața ne place,
că nu ai ce-i face,
că-i foarte frumoasă
și anevoioasă.
Integramată,
rebusată
și crosswordată...

Pozele apartin: Poza1, Poza2

Mai departe

Ce-o zice, oare, Dumnezu?..

Adeseori, in plină noapte, cînd visele nu mai au nici o dorintă să treacă și prin somnul meu, mă scol din pat atent sa n-o trezesc pe ea, fac un musafirlâc la bucătărie după o cafea și la balcon, la un aer-plămân-aer filtrat și-apoi, cu sufletul calmat și satisfacție pulmonară, ma vad așezat în fața monitorului facînd rondul blogosferei.

Așa făcui și azi-noapte,.. și-n rătăceala mea pe net, mi-am înfrânat atentia la o Declaraţie a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova pe lînga care, nicidecum, nu pteam trece nepăsător fapt fiind, că tocmai încercasem nu prea demult, și eu ,să fac un post legat de problema introducerii "Bazelor ortodoxiei" în școli.


Ghinionul cel mai mare era acela, că tocmai despre acea dilema se vorbea și-n declarație,.. un fenomen care m-a facut să-mi trezesc, în cele din urmă, și cel mai somnoros neuron că sa am atenția maximă la lecturarea textului semnat de Insași Mitropolit și patru episcopi, și,.. oameni buni, am reușit! Ba mai mult, mi-a venit prin cap sa dau și un comentariu prozei blogosferice bisericești, dar clirul, fără nici un fel de explicații, mi-a șters opinia de pe pagină cu aceiasi ușurință, cu care ași arunca și eu mucul de țigară peste geam... Acum, nedumerit fiind de-așa apreciere, vin cu-același comentariu pe blogul meu ferm încrezut că de-aici nu ma mai sterge nimeni și iata ce le-am scris:


"Am fost si sunt si-acum in rindurile celora ce-au dat acuzatii evenimentelor amintitite ceva mai sus. Fiind botezat ortodox si purtindu-l pe Hristos in suflet nu pot sa-mi inteleg pastorii: "...bineînţeles, pentru copiii ale căror părinţi optează pentru o altă confesiune, pot fi predate Bazele altor tradiţii de cult sau concepte sociale nereligioase." - cum, prin ghetto? "...Datoria Bisericii este de a avea grijă de viitorul şi starea moralităţii poporului nostru..." - ca sa vorbim si despre datorie, cinstit si fara lehait din gura, n-ati fost datori nicînd - nu scrie, nici un verset de ea-n scriptura... Hristos prin regula de aur, (vezi tot acolo, la Matei), ne-a dat o lume, un tezaur, RUSINE voua, ierei!..
P.S. Nu rog sa fiu iertat pentru acest strigat din adancul sufletului, a izbucnit din mocneala nenumaratelor faradelegi cliricesti stropite cu gazul Bazelor Ortodoxiei, va rog, ba dimpotriva, va implor: "Nu comiteti, oameni buni, greseli dupa care ar trebui sa va indreptatiti cu astfel de declaratii!"... Invatati oamenii sa se iubeasca ca fratii, aduceti la cunostinta tuturor ca Bunul Dumnezeu mai intii de toate ii iubeste ca sa puteti vorbi apoi si despre pedeapsa, semanati dragoste nu business si-atuni, credeti-ma, in biserica nu v-a cadea nici marul.
Aici revolta mea de mai devreme"

Nu știu, poate și nu am dreptate în ceia ce-am scris, dar sigur, am dreptul la cuvint și la opinie... Deci, ma las aici, la reflecțiile voastre și-ncep sa-nvat "Tatal nostru" in limba aramaica sperind, măcar așa, sa-mi capăt iertaciunea...

Mai departe

Pozitivitati...

După un pic de raguseală a glasului pierdut in bezna noptii, încerc sa vin si cu o scădere a tensiunilor că am nevoie de putin relax...

Mai departe

"Eugene Ionesco" nu-l mai asteapta pe Godot...

Teatrul "Licurici" -
"Aventurile lui Castanel"

Am fost acasa, in Moldova!... M-am inecat in fruzetul auriu, am baut must de struguri proaspat stors si-am pregatit griul si porumbul pentru moara... Din nedeprindere, am cam dat de greu, dar ... Doamne, cita placere si emotii pozitive de la junghiul din spate si mainile inegrite de vin proaspat pe care nu le curat, intenionat, cu ceva special si nu mi-e deloc rusine sa le am asa... AM FOST ACASA, IN MOLDOVA!.. Si, fratilor, as vorbi si tot vorbi despre frunze, grine, vin, prietenii intilniti dupa o lunga despartire si bauturile ce le-am "gituit" impreuna cu chef si amintiri frumoase de nu erau sa fie ... teatrele... Da,.. teatrele... Am fost si la teatru, la "Licurici"... Aflindu-ma in Chisinau, nu puteam sa nu trec pe-acolo unde-am activat timp de sase ani de zile si unde mi-am lasat "la pastrare" sufletul pina cind ma v-oi intoarce... Oare?.. Sau imi pare?..
Realitatea cruda a contemporanitatii, goana zbuciumata dupa timp, avere, informare nu mi-au permis sa reusesc nici macar la inchiderea festivalului "LICURICI 65" dar n-am pe cine-nvinui,.. am culpa si regretul meu pentru cele intimplate, iar mai departe...
In plin mijloc de toamna, cind frunzele ruginite ,desprinzindu-se de ram, in mare-nvalmaseala se grabsec spre sol dindu-si ghionturi chiar in zbor cautind un loc mai prielnic pentru somnul vesnic, pe scena Teatrului Republican de Papusi se joaca... "Mascarada vesela"... Acolo se sarbatoreste, deja, revelionul... Si-as putea spune, zau domnilor: "-Dumnezeu cu el - revelionul, craciunul si sfintul Vasile impreuna cu Hristos a Inviat!" dar ... IN CE HAL?... Am rezistat doar 15 minute si, neavid chef de-a rezista si mai departe, incetisor, catinel si cu spatele-nainte m-am vazut direct in hol, iar de-acolo in cabina de lumini unde sedea plictisit iluminatorul si fostul actor al aceluiasi teatru Mircea Sceastlivii:
- Noroc, Mircica! Ce mai nou?
- Noroc, Ruslane! Dupa cum vezi...
Nu avea rost sa mai intreb ceva, acest dialog laconic si destul de amplu (sau cum mai spunea maica-mea cindva:"Scurt, clar si cuprinzator") m-a ajutat sa-mi desenez de sinestatator tabloul vietii papusaresti din "Licurici". Dar copiii?.. Ce copiii?.. Credeti ca ei mai tin minte ce-au vazut anul trecut?.. Lasati-o, fratilor mai moale, ce intelegeti voi in Eminescu... "La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga..." - asta-i pentru ... Si-atit, termin cu "Licurici"-ul ca-i vine rindul lui... "Eugene Ionesco"...
Aici s-ar potrivi sa ma-ntreb si singur: "-Ce ai,bre, tu, fost papusar ratacit in lume, cu teatrul absurdului de te maninca intr-un loc si asta?"... Si-ar fi sa fie-anume-asa de nu erau - ...amintirile... Cred ca multi mai tin minte acel feeric "Eugene Ionesco" din anii 90 cu sediul in incinta Palatului Republicii la spectacolele caruia, practic, era imposibil de-a face rost de vre-un biletel in plus, iar pentru noi - studentii de la Institutul de Arte (asa se numea pe-atunci), faptul penetrarii la reprezentatie (altfel n-o pot spune deoarece acesta era unicul teatru care nu prea alinta studentii de facultate cu prerogativa vizionarii gratuite) ajungea sa devina pretextul mindriei de sine cel putin pe-o saptamina... Fiecare student de la catedra "Arta actorului" se visa pe scena acestui teatru alaturi de Andrei Moşoi, Andrei Sochircă, Sandu Cozub, Margareta Pântea, Nelly Cozaru si multi alți actori(țe) lucizi care reusisera sa ajunga pentru toti derpt idoli si personalitati de cult, iar spectacolele: "Așteptându-l pe Godot", "Cântăreața cheală", "Chirița în provincie", "Revizorul" s.a. au ramas sa fie, pentru o mare multime din absolventii acestei institutii, cele mai impresionante privelisti vazute cindva si amintiri frumoase, da,.. doar amintiri...

Cel din dreapta, rindul doi - Ruslan
Rabii, adica ... eu...

Astazi, Teatrul "Eugene ionesco" nu mai exista... Mai bine zis, exista Petru Vutcarau (si-acesta cam arar pe tarim Moldav) cu un colectiv actoricesc mult prea deosebit de cel initial si un sir de probleme legate de sediu si scena si... amintiri... Doar amintiri... Pacat...
Anume amintirile frumoase nu ma lasa sa ma tin de barfe si diferite zvonuri dar cred ca sursele urmatoare va v-or face sa intelegeti de ce la "Eugene Ionesco" nimeni nu-l mai asteapta pe Godot... Sursa1, sursa2, sursa3, sursa4.
P.S. - 1.) De s-a-ntimplat sa ating, prin aceasta postare, pe cineva personal, va rog, nu va suparati ca, vede Cel De Sus - n-am facut-o cu intentie rea, dimpotriva, as fi dorit sa inteleaga cineva ca Dumnezeu nu se lasa apucat de buric... El ne iubeste pe toti asa cum suntem, marele paradox consta in ceia ce ne pare c-am devenit noua singuri...
P.S. - 2.) Natalita, Victorita, Andrei si Mihai - va iubesc mult si va pup! In mare parte ati contribuit si voi sa simt ca ... AM FOST ACASA, IN MOLDOVA!!!

Mai departe