Hristos a inviat, tata...

Au trecut doi ani si jumatate de cind nu mai esti printre noi, dar si-acum imi pare c-o sa vii degraba de undeva, de departe, cu zimbetul tau fericit pe care, de cite ori te intorceai acasa, nu-l puteai ascunde de pe fata, o sa-ti cuprinzi, cum obisnuiai, nepoteii si-o sa-ncepi a scoate din geanta mare cadouri pentru ei... Ovidiu si azi mai asteapta bicicleta ce i-ai promis-o, iar Calin vorbeste despre tine in prezent, de parca inca mai esti pe-aici, pe undeva...
Ei nu te-au vazut in sicriu si nu te-au petrecut in ultimul drum, erau departe-atunci, la tabara, pe malul marii, iar cind s-au intors, prima lor intrebare a fost: "Unde e bunelul?"... Anume atunci, cind au plecat pentru prima oara singuri in lume, la intoarcere, si-au adus aminte de tine si ti-au cumparat cadouri, Calin - flori, Ovidiu - o cruce si doi ingerasi, dar tu,.. asa si n-ai mai venit sa le primesti, erai deja plecat acolo de unde nu se mai intoarce nimeni...
Peste-o luna si jumatate, ai avut placerea sa-l chemi la tine si pe tatal Angelicai, se vede ca nu aveai pereche pentru jocul in "domino" si-ai hotarit sa-ti chemi cuscrul cu care iubeai sa bati oasele pe masa de cite ori va intilneati... Uite-asa, timp de 40 de zile, ne-ai lasat si pe mine, si pe sotia mea fara tata si socru... Sper si cred ca va este bine-acolo unde va aflati, s-ar putea sa se-ntimple-asa, ca doar noi, aici, ne dam cu cenusa pe cap si va pomenim cu jale si dor, iar voi, sezind alaturi, undeva,.. prin nori, ne priviti hazlii soptindu-ne: "-Nu va-ndurerati, sintem aici, alaturi de voi..." si in acelasi moment, schizofrenia sau credinta mea in extraomenesc imi soptesc spusele voastre prin freamat de frunze si adiere usoara de vint, iar eu ridicind capul spre cer incercind sa va gasesc pastorind berbecutii albi ce pasc din bolta, soptesc incet in gindul meu si-al miilor de furnicute ce-mi trec prin spate: "Hristos a inviat, tata si... tata..."