"Eugene Ionesco" nu-l mai asteapta pe Godot...

Teatrul "Licurici" -
"Aventurile lui Castanel"

Am fost acasa, in Moldova!... M-am inecat in fruzetul auriu, am baut must de struguri proaspat stors si-am pregatit griul si porumbul pentru moara... Din nedeprindere, am cam dat de greu, dar ... Doamne, cita placere si emotii pozitive de la junghiul din spate si mainile inegrite de vin proaspat pe care nu le curat, intenionat, cu ceva special si nu mi-e deloc rusine sa le am asa... AM FOST ACASA, IN MOLDOVA!.. Si, fratilor, as vorbi si tot vorbi despre frunze, grine, vin, prietenii intilniti dupa o lunga despartire si bauturile ce le-am "gituit" impreuna cu chef si amintiri frumoase de nu erau sa fie ... teatrele... Da,.. teatrele... Am fost si la teatru, la "Licurici"... Aflindu-ma in Chisinau, nu puteam sa nu trec pe-acolo unde-am activat timp de sase ani de zile si unde mi-am lasat "la pastrare" sufletul pina cind ma v-oi intoarce... Oare?.. Sau imi pare?..
Realitatea cruda a contemporanitatii, goana zbuciumata dupa timp, avere, informare nu mi-au permis sa reusesc nici macar la inchiderea festivalului "LICURICI 65" dar n-am pe cine-nvinui,.. am culpa si regretul meu pentru cele intimplate, iar mai departe...
In plin mijloc de toamna, cind frunzele ruginite ,desprinzindu-se de ram, in mare-nvalmaseala se grabsec spre sol dindu-si ghionturi chiar in zbor cautind un loc mai prielnic pentru somnul vesnic, pe scena Teatrului Republican de Papusi se joaca... "Mascarada vesela"... Acolo se sarbatoreste, deja, revelionul... Si-as putea spune, zau domnilor: "-Dumnezeu cu el - revelionul, craciunul si sfintul Vasile impreuna cu Hristos a Inviat!" dar ... IN CE HAL?... Am rezistat doar 15 minute si, neavid chef de-a rezista si mai departe, incetisor, catinel si cu spatele-nainte m-am vazut direct in hol, iar de-acolo in cabina de lumini unde sedea plictisit iluminatorul si fostul actor al aceluiasi teatru Mircea Sceastlivii:
- Noroc, Mircica! Ce mai nou?
- Noroc, Ruslane! Dupa cum vezi...
Nu avea rost sa mai intreb ceva, acest dialog laconic si destul de amplu (sau cum mai spunea maica-mea cindva:"Scurt, clar si cuprinzator") m-a ajutat sa-mi desenez de sinestatator tabloul vietii papusaresti din "Licurici". Dar copiii?.. Ce copiii?.. Credeti ca ei mai tin minte ce-au vazut anul trecut?.. Lasati-o, fratilor mai moale, ce intelegeti voi in Eminescu... "La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga..." - asta-i pentru ... Si-atit, termin cu "Licurici"-ul ca-i vine rindul lui... "Eugene Ionesco"...
Aici s-ar potrivi sa ma-ntreb si singur: "-Ce ai,bre, tu, fost papusar ratacit in lume, cu teatrul absurdului de te maninca intr-un loc si asta?"... Si-ar fi sa fie-anume-asa de nu erau - ...amintirile... Cred ca multi mai tin minte acel feeric "Eugene Ionesco" din anii 90 cu sediul in incinta Palatului Republicii la spectacolele caruia, practic, era imposibil de-a face rost de vre-un biletel in plus, iar pentru noi - studentii de la Institutul de Arte (asa se numea pe-atunci), faptul penetrarii la reprezentatie (altfel n-o pot spune deoarece acesta era unicul teatru care nu prea alinta studentii de facultate cu prerogativa vizionarii gratuite) ajungea sa devina pretextul mindriei de sine cel putin pe-o saptamina... Fiecare student de la catedra "Arta actorului" se visa pe scena acestui teatru alaturi de Andrei Moşoi, Andrei Sochircă, Sandu Cozub, Margareta Pântea, Nelly Cozaru si multi alți actori(țe) lucizi care reusisera sa ajunga pentru toti derpt idoli si personalitati de cult, iar spectacolele: "Așteptându-l pe Godot", "Cântăreața cheală", "Chirița în provincie", "Revizorul" s.a. au ramas sa fie, pentru o mare multime din absolventii acestei institutii, cele mai impresionante privelisti vazute cindva si amintiri frumoase, da,.. doar amintiri...

Cel din dreapta, rindul doi - Ruslan
Rabii, adica ... eu...

Astazi, Teatrul "Eugene ionesco" nu mai exista... Mai bine zis, exista Petru Vutcarau (si-acesta cam arar pe tarim Moldav) cu un colectiv actoricesc mult prea deosebit de cel initial si un sir de probleme legate de sediu si scena si... amintiri... Doar amintiri... Pacat...
Anume amintirile frumoase nu ma lasa sa ma tin de barfe si diferite zvonuri dar cred ca sursele urmatoare va v-or face sa intelegeti de ce la "Eugene Ionesco" nimeni nu-l mai asteapta pe Godot... Sursa1, sursa2, sursa3, sursa4.
P.S. - 1.) De s-a-ntimplat sa ating, prin aceasta postare, pe cineva personal, va rog, nu va suparati ca, vede Cel De Sus - n-am facut-o cu intentie rea, dimpotriva, as fi dorit sa inteleaga cineva ca Dumnezeu nu se lasa apucat de buric... El ne iubeste pe toti asa cum suntem, marele paradox consta in ceia ce ne pare c-am devenit noua singuri...
P.S. - 2.) Natalita, Victorita, Andrei si Mihai - va iubesc mult si va pup! In mare parte ati contribuit si voi sa simt ca ... AM FOST ACASA, IN MOLDOVA!!!

Mai departe

Sala cu Orgă din Chişinău

Situată într-unul din cele mai frumoase edificii din centrul oraşului, Sala cu Orgă din Chişinău este o instituţie cultural-artistică de prim rang. Activitatea sa are o importanţă de excepţie în viaţa spirituală a capitalei, iar, graţie anumitor acţiuni (festivaluri, concursuri etc.), impactul acestei activităţi depăşeşte cadrul naţional. 

Edificiul Sălii cu Orgă, monument de arhitectură luat sub ocrotirea statului, este de o frumuseţe aparte. Construit la sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX sub conducerea inginerului Mihail CECHERU-CUŞ, edificiul se impune prin forme monumentale, executate preponderent în stil clasic, îmbinate cu unele elemente de artă romantică. Cupola şi grupurile sculpturale imprimă clădirii o expresivitate artistică aparte. Până în anul 1974, clădirea a găzduit diverse instituţii financiar-bancare, inclusiv Banca de Stat.

În deceniul şapte al secolului trecut un grup de intelectuali în frunte cu dirijorul Timofei GURTOVOI (1919-1981), artist al poporului, prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii, promovează ideea construirii unei noi săli de concerte în care ar fi instalată o orgă. Această idee a fost susţinută de conducerea de atunci a republicii, care decide să reconstruiască interiorul băncii, adaptându-l pentru concerte de muzică de cameră şi de orgă. Între anii 1975-1978 clădirea a fost reconstruită sub conducerea lui I.LEONCENCO, arhitectul principal al lucrărilor de reconstrucţie, cu participarea lui D.LEVIT, inginer şef, S.LEBEDEV, arhitect principal al oraşului, D.GOLIŢOV, şeful departamentului de specialitate de la Ministerul Culturii, a pictorilor L.GRIGORAŞENCO, C.LODZEISCHI, A.ŞUBIN, a sculptorului L.DUBINOVSCHI. Acestuia din urmă îi aparţin portretele sculpturale ale unor mari compozitori, printre care J.S.BACH, W.A.MOZART, G.F.HÄNDEL, P.I.CEAIKOVSKI, G.ENESCU, Şt.NEAGA, instalate în sală şi în holuri. Toate lucrările s-au efectuat sub controlul personal şi cu susţinerea lui I.BODIUL, pe atunci prim-secretar al Comitetului Central al partidului. La aceste lucrări au fost antrenaţi şi specialişti invitaţi din alte regiuni: parchetul a fost executat de meşteri din Ucraina de Vest, ornamentele de pe tavan au fost efectuate de restauratori din Odesa, scaunele albe, capitonate cu stofă de catifea şi ornamentele au fost poleite de aurari din Sankt-Petersburg, restauratori ai palatelor regale din Petergof şi Ţarskoe Selo (s-au folosit circa 900 g de aur), candelabrele din cristal preţios au fost executate de meşteri din Cehia.

Orga, montată în această sală superbă, e construită la firma „Rieger-Kloss" din oraşul ceh Krnov, firmă cu tradiţii vechi, cunoscută de mai bine de un secol datorită instrumentelor sale, instalate în numeroase oraşe ale lumii. Orga din Chişinău este electromecanică, de dimensiuni medii, cuprinzând circa 4000 tuburi cu dimensiunea de la 15 cm pâna la 5,5 m în 41 de registre.
Ea a răsunat pentru prima dată la 15 septembrie 1978 în concertul de inaugurare a Sălii cu Orgă din Chişinău, eveniment la care şi-au dat concursul organista Svetlana BODIUL, artistă emerită, soprana Maria BIEŞU şi violoncelistul Ion JOSAN, artişti ai poporului, Capela Corală Academică „DOINA", condusă de Veronica GARŞTEA, artistă a poporului.

Anume în această zi începe istoria activităţii Sălii cu Orgă din Chişinău, care devine în timp un adevărat templu al Euterpei. În cele 3 decenii de existenţă a Sălii cu Orgă, pe scena ei au evoluat distinşi interpreţi şi colective de cameră din republicile ex-URSS, printre care orchestra de cameră „VIRTUOZII MOSCOVEI", condusă de V.SPIVAKOV, Corul de Cameră din Moscova, condus de V.MININ, Ansamblul "MADRIGAL" al Filarmonicii din Moscova, Orchestra de Cameră de Stat din Rusia, condusă de V.TRETIAKOV, Ansamblul de muzică veche „HORTUS MUSICUS" din Tallinn (Estonia), orchestrele de cameră din Ucraina, Belarus, Lituania, Letonia, Armenia, solişti printre care Z.SOTIKLAVA, D.HVOROSTOVSKI, A.DNIŞEV, E.OBRAZŢOVA, I.ARHIPOVA, Iu.BAŞMET, I.OISTRAH, E.VIRSALADZE, V.GORNOSTAEVA, V.KRAINEV, N.PETROV. Oaspeţi frecvenţi ai Sălii cu Orgă din Chişinău au fost organiştii E.LISIŢINA, O.IANCENKO, V.STAMBOLŢIAN, cel mai ataşat de orga din Chişinău fiind H.GRODBERG. Pe parcursul anilor la Sala cu Orgă din Chişinău au activat ca organişti permanenţi Svetlana BODIUL (stabilită actualmente la Malta), Olga BABAGIAN (stabilită în România) şi Marina ZAGORSCHI (stabilită în Germania). De la inaugurarea sălii până în prezent aici evoluează organista Ana STREZEVA. În ultimii ani Sala cu Orgă din Chişinău găzduieşte numeroşi interpreţi şi colective artistice din străinătate: Franţa, Germania, Italia, Spania, România, Cehia, SUA, China, Canada, Cuba, Brazilia, Israel, Turcia, Elveţia, Coreea de Sud, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Marea Britanie... Strălucite au fost ultimele evoluări pe scena Sălii cu Orgă ale celebrilor interpreţi - pianistului O.MAISENBERG, violonisştilor A.MUSAHODJAEVA, M.IAŞVILI, O.KRYSA, L.ISAKADZE, G.CROITORU, A.TOMESCU, violonceliştilor B.ANDRIANOV, A.NICULESCU, precum şi a numeroşilor chitarişti: S.ILIIN, V.DOŢENKO, A.DERVOED, D.ILLARIONOV, R.HORNA, A.VINIŢKI, A.BARDINA, E.FINKELSHTEIN, M.RADIUKEVICI. Aici se desfăşoară în fiecare an diverse festivaluri, concursuri, expoziţii, printre cele mai importante manifestări culturale de acest gen fiind Festivalul Internaţional de Muzică „Mărţişor", Festivalul Internaţional de Muzică Clasică „Crescendo", Festivalul Internaţional „Nopţile pianistice", Zilele Muzicii Noi, concursuri naţionale şi internaţionale ale instrumentiştilor şi vocaliştilor, etc. În Sala cu Orgă se organizează, de asemenea, concerte guvernamentale pentru delegaţii şi o aspeţi din străinătate. Printre spectatorii sălii sunt şi foarte mulţi turişti şi oaspeţi ai capitalei, care vin să viziteze acest monument de arhitectură şi să audieze orga din Chişinău. Conform statutului Sălii cu Orgă, pe scena ei evoluează preponderent laureaţi ai concursurilor internaţionale şi interpreţi cu titluri onorifice. În acelaşi timp, o deosebită atenţie se acordă tinerilor interpreţi, pentru promovarea cărora se organizează o serie de concerte cu genericul „Tinere talente". Sala cu Orgă din Chişinău se deosebeşte printr-o acustică perfectă, fapt ce permite să se realizeze diverse înregistrări, multe concerte desfăşurate în această sală fiind transmise în direct de către Compania Teleradio-Moldova şi de posturile de radio şi televiziune particulare. Sala cu Orgă este dotată şi cu instrumente muzicale valoroase, printre care 6 clavecine, pianele de concert „Yamaha", „Bechstein", „Steinway". Ca instituţie concertistică, Sala cu Orgă din Chişinău dispune de o secţie artistică, înzestrată cu utilaj modern. În această secţie se produc panouri, afişe de concert, se realizerază programe de sală care conţin informaţii despre interpreţi şi poze ale acestora, precum şi adnotări despre creaţiile intepretate în concert. Pe parcursul anilor, conducătorii Sălii cu Orgă din diferite perioade - Mihail MURZAC, Ludmila TANMOŞAN, Igor BOLBOCEANU, Valeriu ŞEICANU, Valentin DONI, Mihai COREŢCHI, precum şi Larisa ZUBCU, actualul director au contribuit la prosperarea acestei instituţii culturale. Majoritatea oaspeţilor din străinătate, care au avut ocazia să viziteze această instituţie de cultură sau să evolueze pe scena ei rămân încântaţi, susţinând că Sala cu Orgă din Chişinău este una dintre cele mai frumoase săli de concerte din Europa, poate chiar din întreaga lume. Incontestabil, Sala cu Orgă din Chişinău este o veritabilă bijuterie şi constituie mândria poporului şi a ţării noastre. Sursa
P.S. Cam tot mai des si mai des, imi apare sensatia ca vin in fata voastra, dragi cititori, doar cu critici nesfirsite si cu expuneri ale diferitor personaje si evenimente publice din tara,.. DAR CUM SA FAC SA FIU ALTUL, OAMENI BUNI?... SALA CU ORGA - un edificiu de capodopera arhitectorala Chisinauiana se afla in pericol riscind sa-si prabuseasca acoperisul masiv! "Wow! Cum asa, de unde?..", "- De-acolo!.."," - Pai, acolo scrie ca s-a reparat in 2008, abia DOI ani!","Da, fratica, insa apa iarasi curge, ca ... de, e apa si asta-i-e sortit... Iar reparatii se v-or mai face si anul asta, si inca peste vre-o doi anisori ca bani se gasesc, numai pentru CE?.. (Simplu calcul: anul 2008 - 2000000MDL = cca 160000USD, anul 2010 - 2400000MDL = cca 201000USD, in total - 4400000MDL = cca 361000USD) Fratilor, cu-asa bani construiam sala din nou!!! Drept ca ... fara orga... iar apa curge si v-a curge si ... Gata m-am za...t, m-am saturat si da-o dracului de viata!.. Aveti imaginatie?.. Duceti-mi la capat gindul...

Mai departe

Teatrul National de Operă şi Balet din Republica Moldova

Pentru Republica Moldova , ca de altfel pentru marea majoritatea statelor europene, Teatrul de Operă şi Balet reprezintă o conştientizare de nivel superior al valorificării spirituale a esenţeie naţionale a poporului. În favoarea acestei afirmaţii invocăm şi factorul istoric de verificare valorică şi de valabilitate a fenomenelor artistice, din moment ce în 2007 a fost marcată aniversarea a 50-a de la instituţionalizarea Operei Naţionale din Chişinău.
Această instituţie de prim rang a culturii naţionale reprezintă un simbol al înaltei responsabilităţi civice faţă de tradiţia naţională. Necesitatea existenţei acestei importante instituţii de cultură a fost atestată de la începutul secolului, însă pînă în 1957 teatrul liric al Moldovei era o instituţie corporativă, adiacentă diverselor forme de realizare a teatrului. Astfel, varianta funcţionării teatrului liric al Moldovei pînă în 1957 a fost cea cumulativă cu teatrul dramatic, fiind un organizm unic - Teatrul Muzical-Dramatic de Stat „A.S. Puşkin”. La 5 iulie 1957 MC al RSSM A. Lazarev semnează ordinul de constituire a Teatrului Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”, un document epocal pentru dezvoltarea  ulterioară a acestei instituţii de prim rang a culturii noastre naţionale.

                                          Opera 

Evoluţia istorică a Teatrului de Operă moldovenesc începe calculul cronologic din ziua montării primei opere naţionale moldoveneşti, şi anume 9 iunie 1956 – opera „Grozovanul” de David Gherşfeld (1911 – 2004). În prima perioadă de activitate a teatrului (etapa instituţionalizării, 1956-1970),  se cristalizează bagajul repertorial, cu o acumulare de ordinul zecilor, a titlurilor de operă.Politica repertorială estesubdivizată pe patru criterii de fracţionare care, către finele anilor ’70, cumulează patru opere naţionale („Grozovanul” şi „Aurelia” de D. Gherşfeld, „Balada eroică” de A. Stîrcea, „Casa mare” de M. Kopytman), treisprezece titluri de opere din patrimonial liric universal („Rigoletto”, „Traviata”, „Aida”, „Othello”, „Trubadurul” de G. Verdi; „Tosca” şi „Madame Butterfly” de G. Puccini; „Paiaţe” de R. Leoncavallo, „Bărbierul din Sevilla” de G.Rossini, „Carmen” şi „Pescuitorii de perle” de G. Bizet; „Faust” de Ch.Gounod; opereta „Baronul Ţiganilor” («Der Zigeunerbaron») de J. Strauss, cinci opere clasice rusă („Evgheni Oneghin” şi „Dama de pică” de P. Ceaikovski, „Mireasa Ţarului” de N. Rimski-Korsakov, „Iarmarocul din Sorocineţ” de M. Musorgski şi „Cneazul Igor” de A. Borodin) şi două opere contemporane sovietice: „Furtuna” («В бурю») de T. Hrennikov şi „Tragedia optimistă” de A. Holminov. Este perioada în care se pune baza unei şcoli de canto academic a Moldovei. Anume în această perioadă activează asemenea solişti ca: Valentina Saviţkaia, T. Kuzminov, B. Raisov, Polina Botezat, E. Ureche, N. Başkatov, Tamara Alioşina, Ludmila Alioşina, V. Tretiak, Ludmila Erofeeva, V. Kurin, C. Cramarciuc, A. Şevcenco, I. Gheil, I. Kogan, Daria Spravţeva, Kira Gorlaci, E. Lica, Emilia Parnichi, A. Fomenco şi bineînţeles primadonna operei naţionale Maria Bieşu, care devine deţinătoarea titlului de Prima Cio-Cio-San a lumii în 1967, la Concursul internaţional al interpreţilor lirici înnumele lui Miura Tamaki (la Tokio, Japonia).
Un merit deosebit în promovarea artei lirice naţionale, la acea vreme, l-au avut şi personalul de conducere al Teatrului : regizorii G. Ghelovani şi E. Platon; dirijorii: M. Şepper, B. Miliutin, I. Alterman, L. Hudolei şi dirijorul de cor Gh. Strezev.
A doua perioadă - Elanul creator al Operei Naţionale (1970-1991) – este o  perioadă de maximă importanţă pentru dezvoltarea instituţiei în particular şi întreaga evoluţie socială din Moldova. Necesităţile tehnice ale instituţiei erau asigurate în proporţie de 100% de către stat. Această stabilitate, atît de necesară unei instituţii în lansare, a permis teatrului liric moldovenesc o ascensiune vertiginoasă în evoluţia lui artistică. Cunosc o bogată expansiune: repertoriul teatrului, trupa artistică, dotările tehnice, relaţiile de colaborare cu omologii, atît din spaţiul unional, cît şi din afara hotarelor URSS. Astfel, instituţia este imediat catalogată şi univoc acceptată ca una dintre cele mai reprezentative scene lirice din întregul spaţiu sovietic. Şi dacă iniţial teatrul liric era organizat în sediul comun şi pentru teatrul dramatic al Moldovei, apoi la 1980 este dată în exploatare o splendidă şi modernă „Casă a Artei” – un nou şi luxos sediu, cu toate dotările tehnice necesare unui teatru liric.
Repertoriul Teatrului Academic de Stat de Operă şi Balet „A.S. Puşkin” al RSSM, în perioada vizată, a fost structurat pe criterii de promovare a patru domenii: operă naţională („Glira” de Gh. Neaga, „Serghei Lazo” de D. Gherşfeld, „Alexandru Lăpuşneanu” de Gh. Mustea, „Petru Rareş” de E. Caudella); operă rusă („Aleko” de S. Rahmaninov, „Vrăjitoarea” /«Чародейка»/ şi „Iolanta” de P. Ceaikovski, „Cocoşelul de aur” de N. Rimski-Korsakov); operă sovietică („Îmblînzirea scorpiei”/«Укрощение строптивой»/ de V. Şebalin, „Aici e linişte în zori” /«А зори здесь тихие»/ de K. Molceanov, „Dragonul” de E. Lazarev, „Duenia” de S. Prokofiev, „Vivandiera” de S. Kortes); operă europeană („Don Carlos”, „Bal mascat”, „Forţa destinului”, „Nabucco” de G. Verdi; „Turandot”, „La Bohema” de G. Puccini; „Cavalleria rusticana” de P. Mascagni; „Norma” de V.Bellini; „Vivat, maestro!” şi „Elixirul dragostei” de G. Donizetti; „Adrianna Lecouvreur” de F. Cilea).
Anii' 70-80 au constituit pentru teatru o perioadă de înflorire, fiind lansate asemenea nume cunoscute a scenei lirice din Moldova ca: Mihai Munteanu, Vladimir Dragoş, L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco, A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit,  A.Arcea, V.Micuşa, V. Cojocaru, I. Paulencu, V. Cireş şi alţii.
Începînd cu 1990, pe scenele academice de la Chişinău se lansează un proiect artistic de maximă importanţă pentru existenţa şi evoluţia artei lirice din Moldova – Festivalul Internaţional al Vedetelor de Operă şi Balet „Invită Maria Bieşu”.
Graţie acestui meritoriu eveniment cultural care aduce elan spiritual fiecărui cetăţean al republicii, arta lirică în Moldova cunoaşte o frumoasă deschidere către noi orizonturi de explorare componistică, nterpretativă, de percepţie şi mediatizare.
A treia perioadă - Teatrul Naţional de Operă şi Balet al Republicii Moldova (1991-2009), etapa modernă.
Anii' 90 au fost marcaţi de apariţia unor solişti de forţă: T. Busuioc, I.Vinogradov, Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan. P. Racoviţă, R.Hvalov; regizori: Eugen Platon, Eleonora Constantinov; dirijori:  Albert Mocealov, Lev Gavrilov, Alfred Gherşfeld, Alexandru Samoilă şi dirijorul de cor Alexandru Movilă, meritul cărora este indiscutabil în vederea formării şi prezentării unui vast repertoriu concertistic al teatrului.
La momentul de faţă pe scena teatrului activează o pleiadă de tineri solişti, care au cucerit deja publicul meloman chişinăuian: M.Ţonina, A. Ţurcan, L.Şolomei, G.Bernaz, G.Muşurov, A. Pihut, R.Picireanu, I.Şciogolev, N.Stoianov, R.Hvalov, S.Ceaichevşciuc, A.Tverdohlib, G.Pacatovici, I.Jarchih, V.Vereatin, V.Caradja, S.Pilipeţchi, N.Bantea, I.Timofti, I.Ţurcan, M.Radiş şi alţii; dirijori: N.Dohotaru, M.Secichin, S.Popov, M.Amihalachioaie; regizori: E.Constantinov şi M. Timofti, concepţiile cărora scot în evidenţă buna cunoaştere a experienţei contemporane a teatrului liric mondial.
În ceea ce priveşte repertoriul teatrului, putem menţiona următoarele  premiere ale perioadei post- sovietice: „Nunta lui Figaro” de W.A.Mozart, „Decebal” de T.Zgureanu, „Dido and Aeneas” de H.Purcell, „Iolanta” de P.Ceaikovski, „Don Giovanni” de W.A.Mozart, „Mozart şi Salieri” de N.A.Rimski-Korsakov şi „Elixirul dragostei” de G.Donizetti.
Trupa de operă a Teatrului National de Opera si Balet, pe parcursul întregii sale activităţi artistice, şi-a creat imaginea unui colectiv ce dă dovadă de un  înalt profesionalism,creîndu-şi o imagine distinsă atît în spaţiul exunional, cît şi în cel european.  Despre aceasta ne vorbeşte numeroasele turnee întreprinse în aşa ţări precum Rusia, Laos, Vietnam, Bulgaria, Italia, România, Franţa, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Regatul Thailand etc.

                                     Baletul

Arta coregrafica din Moldova are traditii bogate, cu radacinile adanc implantate in dansul popular, care a pastrat trasaturile dansurilor din Grecia si Roma Antica, cunoscand pe parcurs si inriurirea culturii popoarelor balcanice si slave.
In Moldova intotdeauna s-a mentinut un interes profund fata de opera si balet, dar numai in 1957 a aparut posibilitatea fondarii unui teatru profesionist. In acest scop la Leningrad si-au facut studiile un drup de moldoveni: Vladimir Tihonov, Petru Leonardi, Vitalie Poclitaru, Vera Salcutan, Claudia Osadci si altii, care dupa absolvirea scolii coregrafice “Vaganov” s-au intors la Chisinau pentru a constitui baza colectivului de balet. Tot atunci au fost invitati tanara balerina Galina Melentiev si experimentatul deja dansator Pavel Fesenco.
Primul spectacol  de balet montat pe scena Teatrului moldovenesc de opera a devenit „Fantana din Bahcisarai” de B. Asafiev. Coregraful  Alexandru Protenco a pornit de la versiunea lui R.Zaharov.  Partitia lui Vatlav a  fost interpretata de Vladimir Tihonov, cea a Mariei de Galina Melentiev, a hanului Chirei – de Pavel Fesenco. Spectacolul a produs un succes extraordinar, care s-a mentinut pe parcursul multor ani de viata scenica a baletului.
In curand in repertoriul tetrului au intrat baletele „Precautiuni inutile” de P. Hertel, „Sraussiana” de J. Strauss, „Lacul lebedelor” de P. I. Ceaikovski, „Noaptea valpurgica” de Gh. Gound.
Alaturi de celebrele lucrari clasice in teatru apare tendinta de cautare a stilului propriu, de creare a scolii nationale de balet. Compozitorul basarabean Vasile Zagorschi  scrie baletul « Zorii », montat de coregraful  Varcovitchi. Pe motivele poemului lui Mihai Eminescu „Strigoii” compozitorul Eduard Lazarev scrie muzica la baletul „Spada franta”, fiind montat de coregrafii S. Drecin si N.Danilov.  Partitia lui Arald din acest spectacol a devenit unul dintre rolurile de performanta in repertoriul lui Vladimir Tihonov, iar in rolul Focului a excelat Petru Leonardi.
Primul deceniu de statornicire a unei trupe profesioniste de balet a fost marcat de noi montari, cand fiece spectacol devenea un eveniment de zile mari. Teatrul intrerprinde turnee in Bulgaria, la Moscova si Kiev. Pe atunci Chisinaul era vizitat de numerosi oaspeti, iar publicului i se oferea bucuria sa admire talentul unor astfel de somitati ale baletului de performanta ca Vladimir Vasiliev si Ecaterina Maximova, Elena Reabinkina, Raisa Strucikova,  Nicolae Tiscaridze, Andrei Uvarov, Mariana Rajchin, Ludmila Semeneaca, Boris Efimov, Marihiro Ivata.
Publicul meloman astepta cu nerabdare intalnirea cu asa maestri ca Vladimir Tihonov  Petru Leonardi, Rozita Potehina, Alexandru Mihalachi si altii.
Baletul „Carmen-suita” pe muzica de G. Bizet-R. Scedrin inca o data a demonstrat maestria inalta si vocatia de actrita tragica a Galinei Melentiev, care la timpul ei, intr-un mod stralucit s-a produs in rolurile Odilliei, Zanei zapezilor, Cleopatrei.
In anul 1964, revenind in orasul natal  dupa absolvirea Colegiului coregrafic din Moscova, tanarul dansator Mihai Caftanat, se afirma ca prim-solist. Partitia Desire („Frumoasa din padurea adormita”) a devenit unul din rolurile de baza ale artistului. Tanarul dansator s-a distins prin calitatile innascute deosebite. Baza academica solida ii permiteau sa asimileze, fara mai eforturi, toate rolurile principale in spectacolele montate. M.Caftanat devine o adevarata vedeta a dansului barbatesc, cucerind spectatorii prin fascinatie scenica si virtuozitate.
Teatrul de Opera si Balet din Chisinau cauta in primul rind sa-si formeze un repertoriu clasic, fara de care nu poate exista un teatru adevarat. Astfel, repertoriul de baza al teatrului au format baletele „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Spargatorul de nuci”, „Giselle”, „La Silphide” etc.
Perioada de inflorire a Teatrului de Opera si Balet din Moldova este legata de numele coregrafului lui Marat Gaziev, care a montat „Sonetele” pe muzica lui B. Britten si „Arabesques” pe muzica lui E. Lazarev. Lui, de asemenea, ii apartine realizarea spectacolelor clasice „La Silphide” si „Baiadera”. Anume cu concursul lui Marat Gaziev a fost renovat spectacolul „Antoniu si Cleopatra”, s-au format asa artisti valorosi ca V. Ghelbet, V. Scepaciov, O. Gurievschi, O. Ionel, L. Cerececea si altii.
Interpretarea spectacolului „Baiadera” este o sarcina grea, doar pe puterile unei trupe mari, de o performanta profesionala  aleasa. In acest spectacol si-au realizat maiestria V.Scepaciov, R.Potehin, A.Mihalachi, V.Ghelbet. Maestrul de balet Tatiana Legat a transpus in mod adecvat acest balet in scena moldoveneasca. 
In anul 1983 a avut loc premiera baletului national „Luceafarul”, pe motivele poemului omonim de Mihai Eminescu – ultimul din marii romantici ai sec. XX. Profunzimea filosofica a poemului eminescian plaseaza aceasta lucrare printre capodoperele literaturii universale. Complexitatea universului poetic, patrunsa de simplitatea inedita a versului eminescian, a reprezentat o sarcina destul de grea in aspectul abordarii muzical-scenice a poemului.  „Luceafarul” este prima lucrare in genul de balet a compozitorului Eugen Doga, in care autorul a imbinat principiile simfonismului clasic cu traditiile muzicii nationale. V.Scepaciov si V.Ghelbet s-au pronuntat ca adevarati maestri ai scenei, creand  inedite, prin splendoarea lor, chipurile Catalinei si a Luceafarului. Ulterior in aceste roluri au evoluat cu stralucire O.Gurievschi si A. Alexandrov. De altfel, toate chipurile create in scena de O.Gurievschi  fascineaza printr-o larga si armonioasa gama sentimentala.
Alaturi de baletele clasice, repertoriul teatrului  cuprinde si spectacole contemporane, ca de exemplu „Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici” de B.Pavlovski (in redactia lui G.Maiorov), „Romeo si Julieta” de S.Prokofiev, „Printul si cersetorul” de N.Simonean,  montate de talentatul coregraf Eugen Garnet.
La teatru are loc schimbul generatiilor.
Astazi in functie de Prim-coregraf se afla Mihai Caftanat - un dansator de exceptie, Artist al Poporului din R.M., Erou al muncii din Vietnam.
Olga Gurievschi, Maestru emerit al artei din RM, este pedagog-repetitor. Printre elevii sai sunt artistii A.Homitchi, V.Statnai, A.Terentiev.
Elena Taricov, este un pedagog iscusit, care a daruit teatrului asa dansatori, ca Cristina Terentiev, Rada Duminica, Nicolae Balan, Svetlana Balta.
Tamara Podaruev – pedagog-repetitor, Maestru in arta, Artista emerita din Vietnam.
Teatrul se mandreste cu dansatorul Andrei Litvinov, Maestru in arta. Maniera lui se deosebeste printr-un anume aristocratism, caracter retinut, dar si plin de temperament, atunci, cand o cere dramaturgia. А. Litvinov poseda un dar actoricesc aparte, stie sa construiasca propria conceptie dramatica.
Ghenadie Badica, Maestru in arta, este inca un dansator recunoscut, cu o maniera artistica pregnanta.
Astazi pe scena teatrului se produce o noua pleada de dansatori talentati. Solistii Nadejda si Egor Scepaciov, Cristina si Alexei Terentiev, Anastasia Homitchi, Vladimir Statnai, Maria Poliudov, pastrand traditiile clasice bucura spectatorii prin capacitatile si realizarile sale in acest distins gen al artei. In aceasta ordine de idei, remarcam  importanta si aportul Colegiului National de Coregrafie in formarea profesionala a artistilor de balet din Moldova. Acest colegiu a educat asa dansatori de performanta, precum V.Scepaciov, O.Ionel, E.Zaitev, Gh.Badica, A.Litvinov, N.Cotet, E.Scepaciov, C.Terentiev, A.Homitchi, V.Statnai, M.Poliudov, S.Vasilita, V.Bondarenco, A.Nazarenco si multi altii.
Trupa de balet a Teatrului National de Opera si Balet, pe parcursul intregii sale vieti, pline de inflacarare si revelatii artistice, ce a cuprins creatia a mai multor generatii de coregrafi si artisti, si-a creat imaginea unui colectiv de inalt profesionalism. Aceasta ne-o ilustreaza rezultatele turneelor intreprinse in Rusia, Laos, Vietnam, Bulgaria, Italia, Romania, precum si inalta apreciere, data de catre criticii teatrali reprezentantilor colectivului. Trupa de balet a teatrului e plina de energie, idei artistice, dorinta de a monta noi spectacole originale. Mai mult, ea intotdeauna a avut parte de spectatori recunoscatori.
Sursa: http://www.nationalopera.md

Mai departe

Teatrul Satiricus Ion Luca Caragiale

Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale” a fost fondat în anul 1990 de către actorul şi regizorul Sandu Grecu, discipol al cunoscutului conducător artistic al Teatrului Satiricon din Moscova, Konstantin Raikin, artist al poporului din Rusia.
E un teatru de factură modernă: profesează un text incitant, în special de satiră şi umor, sintetizat organic cu dansul, cu cântecul, cu o aleasă expresie corporală.
În 18 ani de activitate “Satiricus Ion Luca Caragiale” a realizat peste 30 spectacole de referinţă printre care: "Made in Moldova" de C.Cheianu, "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale, "Năpasta" de I.L.Caragiale, "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale, "Maestrul şi Margarita" de M.Bulgakov (în 7 limbi: rusă, română, italiană, ebraică, germană, franceză, latină), "Metamorfozele" de Ovidiu (în limba latină),  "Ciuleandra" de L.Rebreanu s.a.Participă la mai multe festivaluri, obţinând următoarele trofee: Festivalul Veseliei – premiul pentru originalitate (Unde mergem, domnilor?), Bucureşti, septembrie 1993; Festivalul “Umor la gura sobei” – marele premiu (Triunghiul păcatului), Câmpulung Moldovenesc, mai 1994; Gala Internaţională a Comediei – premiul pentru cel mai fructuos debut (Comediantul), septembrie-octombrie 1994, Galaţi; Festivalul Internaţional de Teatru Experimental – premiul pentru o formulă plastică inedită (Le mariage force), Sf.Gheorghe, septembrie 1995; Festivalul Internaţional al Teatrului Antic “Agonalele Bosforului” – titlul de laureat, statueta Demetrei şi amfora grecească (Metamorfozele), Kerci, Ucraina, iulie 2000; Marele Trofeu “Thalia-2000” şi titlul “Cel mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei Premiilor UNITEM (Maestrul şi Margarita); Premiul pentru originalitate în cadrul Galei Premiilor UNITEM “Thalia-2001” spectacolul Carmen de P. Merimee; Marele Trofeu “Thalia-2002” şi titlul “Cel mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei Premiilor UNITEM (O scrisoare pierdută) de I.L. Caragiale. Premiul pentru cea mai bună regie, coregrafie, rol feminin, rol masculin şi titlul “Cel mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei UNITEM-2004 (“D'ale carnavalului”). Premiul pentru "Cel mai bun spectacol al anului" în cadrul Galei Premiilor UNITEM-2006 ("O noapte furtunoasă”). Premiul pentru cel mai bun rol feminin, cel mai bun rol masculin de planul II. Premiul pentru Cel mai bun rol feminin secundar  în cadrul Galei Premiilor UNITEM-2007 ("Golanii revoluţiei moldave ”). Premiul de excepţie pentru proiectele Promovarea dramaturgiei naţionale şi  Integrala Ion Luca Caragiale
Trupa efectuează un şir de turnee importante peste hotare, inclusiv:
În România (1990-2009) – Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Oradea, Sf. Gheorghe, Galaţi, Bârlad, Vaslui, Botoşani, Suceava, Giurgiu, Piatra Neamţ, Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Moineşti, Comăneşti etc. 
În S.U.A. (mai-iunie 1995, New York şi Bridgeport) - primul turneu peste ocean al unui teatru din R.Moldova. Prezintă în premieră absolută spectacolul Beethoven cântă din pistol de M.M.Ionescu.
În Suedia (martie-aprilie 1996, Stockholm) – participă la Festivalul “La jeunesse du monde en avant de 21 siecle” cu spectacolele Le mariage force de J.B.Moliere, Beethoven cântă din pistol de M.M.Ionescu şi Comediantul de M.Bulgakov.
În Ungaria (aprilie 1996, Budapesta) cu spectacolul Le mariage force de J.B.Moliere.
În Franţa (octombrie 1996, Paris) - prezintă în premieră absolută muzicalul Ciuleandra de L.Rebreanuşi comedia-balet Le mariage force de J.B.Moliere.
În Franţa (iulie 1997, Grenoble) – participă la Festivalul de Teatru European cu spectacolul Le mariage force de J.B.Moliere.
În Irak (octombrie 1998, Bagdad, Babilon) – participă la FestivalulInternaţional din Babilon, prezintă la Bagdad şi în oraşele din împrejurimi spectacolele Ciuleandra de L.Rebreanuşi “Satiricus-Show”.
În România (1999, Giurgiu) – participă la Festivalul Internaţional al Teatrului Valah cu spectacolul Beethoven cântă din pistol de M.M.Ionescu.
În Ukraina (iulie 2000, Kerci) – participă la Festivalul Internaţional de Teatru Antic “Agonalele Bosforului” cu spectacolul Metamorfozele de Ovidiu. 
În România (septembrie 2000, Giurgiu) – participă pentru a doua oară la Festivalul Teatrului Valah cu spectacolul Metamorfozele de Ovidiu.
În Bulgaria (octombrie 2000, Vidin) – participă la Festivalul Internaţional al Comediei Balcanice cu spectacolul Metamorfozele de Ovidiu.
În România (septembrie 2001, Giurgiu) – participă pentru a treia oară la Festivalul Teatrului Valah cu spectacolul Carmen de P.Merimee.
În Bulgaria (septembrie 2001, Vidin) – participă a doua oară la Festivalul Internaţional al Comediei Balcanice cu spectacolul Maestrul şi Margareta de M Bulgakov.
În Bulgaria (octombrie 2002, Vidin) – participă a treia oară la Festivalul Internaţional al Comediei Balcanice cu spectacolul O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale.
În Germania (octombrie 2003, Homberg) – prezintă spectacolele Carmen de P.Merimee şi Păcală şi Tândală (folclor pentru copii).
În Spania (decembrie 2003, Barcelona) – prezintă spectacolele Carmen de P.Merimee şi Metamorfozele de Ovidiu.
În Grecia (iunie 2006, Thessaloniki, Atena) – prezintă spectacolul Carmen de P.Merimee.
În Ukraina (iunie 2008, Kiev) – prezintă spectacolul Înainte şi după fugă de D.Crudu.
Sursa: http://satiricus.md/

Mai departe

Teatrul National M.Eminescu

Primul teatru stabil de expresie romana din Basarabia, al carui succesor de drept este actualul National de la Chisinau, nava - pilot a culturii dintre Prut si Nistru, a luat fiinta la 10 octombrie 1920 din initiativa unui grup de fruntasi ai vietii publice locale in frunte cu Sergiu T.Nita, ministru al Basarabiei in guvernul Romaniei, Stefan Ciobanu, membru al Academiei Romane, scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici si regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu. Prima stagiune a fost deschisa cu spectacolul "Fantana Blanduziei" de Vasile Alecsandri. Aceasta trupa a activat o singura stagiune, reusind sa joace peste 25 de premiere.
In anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din Bucuresti este intocmit un proiect in vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propaganda a Ministerului Artelor pentru Basarabia, Bucovina si Transilvania. Actorilor bucuresteni Vasile Leonescu si Constantin Marculescu li s-a incredintat reorganizarea Teatrului din Chisinau, care in noua sa componenta a incercat sa agreeze piese originale, precum si lucrari din dramaturgia franceza, italiana, rusa, norvegiana.precum si lucrari din dramaturgia franceza, italiana, norvegiana, rusa.Timp de un deceniu directoratul Teatrului National din Chisinau a fost asigurat de personalitati de aleasa marca - George Toparceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Stefan Braborescu, Sergiu Cujba, Misu Fotino au insufletit chipuri si forme la rampa primului teatru romanesc profesionist de la Chisinau. Legenda vorbeste si de unele spectacole extraordinare, regia carora a fost semnata de A.I.Maican, dar... printr-un ordin ministerial in anul 1935 "din motive financiare" au fost "suspendate" trei teatre nationale: Craiova, Cernauti si... Chisinau. Primul Teatru National din Chisinau nu s-a bucurat de longevitate, dar existenta lui a avut o mare importanta pentru cultura Basarabiei. In anul 1933, din ratiuni propagandistice, la Tiraspol, capitala Republicii Autonome Moldovenesti, a fost infiintat Teatrul Moldovenesc de Stat. Dupa cum atesta documentele vremii, reflectate si in presa, dupa 28 iunie 1940, cand Basarabia a fost incorporata in URSS, in locul Teatrului din Tiraspol a fost organizat Teatrul Moldovenesc de Stat al RSSM cu sediul la Chisinau, purtand din 1954 numele lui A.S.Puskin. Trupa care activase la Tiraspol si care in majoritate s-a mutat in Basarabia, a fost aici completata cu forte artistice basarabene.
Dintre spectacolele de rezonanta ale acestui teatru de o valoare artistica incontestabila au fost: "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale, regia Eugeniu Ureche; "Ovidiu" V.Alecsandri, regia Victor Gherlac; "Tache, Ianche si Cadar" de V.I.Popa, regia Valeriu Cupcea; "Regele Lear" Shakespeare, regia Victor Gherlac; "Romeo si Julieta" Shakespeare, regia Andrei Baleanu; "Revizorul" de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creatie s-a infiripat intre autorul dramatic Dumitru Matcovschi si regizorul Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Presedintele", "Pomul vietii" si "Abecedarul" au jucat un rol remarcabil in miscarea de renastere nationala.
In anul 1994 teatrul devine National "Mihai Eminescu", titlu care onoreaza, dar si obliga. O noua perioada a debutat, cand trupa teatrului a fost revigorata cu forte actoricesti tinere, fostii absolventi ale prestigioaselor scoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iasi, Chisinau.Timp de cativa ani colectivul Teatrului National a produs circa 30 de premiere: "Legaturi primejdioase" dupa Ch.de Laclos; "Un veac de singuratate" dupa G.G.Marquez; "Amadeus" dupa P.Shaffer; "Steaua fara nume" de M.Sebastian; "Anna Karenina" dupa L.Tolstoi – toate in regia lui S.Vasilache; "Cumetrele" de M.Tremblay, regia P.Bokor (Canada); "Hamlet" de Shakespeare, regia S.Vasilache; "Apus de Soare" de B.S.Delavrancea, regia N.Toia (Bucuresti); "Scoala nevestelor" de Moliere, regia A.Kiriuscenko (Moscova); "Fratii Karamazov" dupa F.Dostoievski, regia S.Vasilache; "Cine are nevoie de teatru?" de T.Wertenbaker, regia P.Bokor (Canada).
Spectacolele Teatrului National au cucerit simpatia publicului la prestigioase festivaluri: Festivalul “I.L.Caragiale” Bucuresti, 1993; 1994; Festivalul scolilor europene de teatru, Tirgul Mures, 1994; Festivalul de comedie Bucuresti,1995; Festivalul “A.P.Cehov” Moscova, mai 1998; Festivalul Divadelna Nitra’98, Slovacia; Festivalul “Zolotoi Liv” Lvov (Ucraina), 1998; Festivalul de Comedie din Vaslui 2000, 2005, 2008. Gala Teatrelor Nationale (Cluj-Napoca, 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 s.a.Teatrelor Nationale (Cluj-Napoca, 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 s.a.
Sursa: http://www.eminescu.md/

Mai departe

Teatrul „Eugène Ionesco”

Teatrul „Eugène Ionesco” este unul din principalele teatre din Chişinău. A fost fondat la puţin timp după proclamarea independenţei Republicii Moldova, la 11 septembrie 1991. Teatrul a fost creat la iniţiativa unei echipe de actori, proaspeţi absolvenţi ai Şcoli de teatru „Şciuikin” din Moscova, în frunte cu Petru Vutcărău. Eugène Ionesco şi-a dat personal acordul ca noul teatru să-i poarte numele, acesta fiind primul trofeu obţinut de către descendenţii şcolii vahtangoviene. Cunoscutul regizor şi actor basarabean Petru Vutcărău a fost primul regizor şi director artistic al teatrului, actualmente fiind şi directorul teatrului.În 1990, un grup de 13 actori, în frunte cu Petru Vutcărău, părăsesc teatrul „Luceafărul” şi devin un teatru „ambulant”. Noua trupă, numită deja Teatrul „Eugene Ionesco” (directorul teatrului fiind în acel moment Alexandru Corduneanu), se stabileşte temporar la Râmnicu-Vâlcea, România, unde li se oferă cazare şi o scenă în care pot monta şi prezenta spectacole. După 5 luni de şedere la Vâlcea, teatrul întreprinde primul său mare turneu, care a cuprins cele mai mari oraşe din România – Târgu-Mureş, Cluj, Oradea, Timişoara, Arad, Bucureşti. În această perioadă teatrul cucereşte primele sale premii la diverse festivaluri de teatru şi înregistrează două spectacole din repertoriul său la Televiziunea Română, spectacole păstrate şi în ziua de azi în fondurile TVR.
În vara anului 1991 teatrul revine la Chişinău, iar în toamna aceluiaşi an este oficializat în cadrul Ministerului Culturii. Petru Vucărău devine prim-regizorul teatrului. Val Butnaru, jurnalist şi dramaturg, îşi asumă direcţia artistică a TEI, direcţia administrativă fiind asigurată de Valentin Todercan. Teatrul a fost temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga 21A.
În perioada 1991–1995 în teatru au fost montate spectacole renumite, cum ar fi Aşteptându-l pe Godot, Cântăreaţa cheală, Iosif şi amanta sa, Pescăruşul, Chiriţa în provincie, Regele moare, Voci în lumina orbitoare – spectacole premiate în toate colţurile lumii, din Franţa până în Japonia. În 1994 teatrul a fost invitat să participe la Festivalul de teatru de la Avignon (Franţa) cu trei spectacole din repertoriu. Tot de atunci datează şi colaborarea teatrului cu regizorii din SUA Kenneth Kampbell şi Moshe Yassur.
 În 1993 teatrul devine membru al ITEM (Informal European Theatre Meeting). În 1994, la iniţiativa directorului artistic Val Butnaru, teatrul iniţiază şi organizează, împreună cu Ministerul Culturii, Bienala Teatrului „Eugène Ionesco” (BITEI) – primul în Moldova Festival Internaţional de Teatru –, un eveniment teatral şi cultural unic în ţară.
În 1995 ambii directori – Val Butnaru şi Valentin Todercan – părăsesc teatrul. Direcţia artistică este preluată de Petru Vutcărău (aici se încheie prima perioadă a existenţei teatrului), iar din 1997 director manager al TEI devine Veaceslav Reabcinschi.
În 2000, teatrul „Ionesco” este nevoit să-şi părăsească primul sediu temporar – din strada N. Iorga - pentru a se muta în altul, la fel temporar – sediul Centrului de Cultură şi Artă „Ginta Latină”, pe strada Sfatul Ţării 18.
Anul 2001 marchează, într-un fel, începutul celei de-a treia perioade în istoria TEI, legată de venirea, în bloc, a unui nou grup de actori - absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În această perioadă teatrul îşi diversifică sensibil spectrul activităţilor - abordează teme noi, dezvoltă în continuare tradiţia „spectacolelor mari”, colaborează cu regizori invitaţi, acordă o atenţie sporită dramaturgiei moderne, naţionale şi internaţionale, cu un pronunţat aspect social, promovează noi nume în regie. În 2000, Ion Sapdaru, actor şi regizor la Teatrul Naţional din Iaşi (România) montează la TEI spectacolul Hamlet după Shakespeare, o importantă realizare atât pe plan regizoral, cât şi pe cel actoricesc. Unul dintre cele mai importante proiecte din această perioadă a fost spectacolul Maşinăria Cehov după piesa lui Matei Vişniec – prima colaborare internaţională a teatrului cu compania de teatru Les Oiseaux de Passage din Die, Franţa. Regizorul Nugzar Lordkipanidze din Georgia vine la TEI să monteze spectacolul Mizantropul după Labiche.
Interesul TEI faţă de problemele sociale, reflectate în dramaturgia modernă naţională şi internaţională, se materializează în montarea spectacolelor Un orb şi o oarbă pe culmile Caucazului, Oameni ai nimănui, Stopped EU.ro.PA!, Chip de foc.
Unul dintre cele mai recente proiecte ale TEI este „stagiunea retro” – reluarea spectacolelor de cea mai largă rezonanţă, cu anumite modificări de regie şi distribuţie. În cadrul acestui proiect au fost deja relansate spectacolele Revizorul de Gogol şi Chiriţa în provincie de Alecsandri.
În 2002 Andrei Locoman devine director manager al teatrului. În februarie 2007, prin decizie guvernamentală, Teatrului „ Eugène Ionesco” i se acordă un sediu propriu – clădirea fostului centru de agrement „Moscova”.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/

Mai departe

Teatrul Republican de Papusi "Licurici"

Teatrul Republican de Papusi „Licurici” este un centru cultural ce prezinta spectacole pentru toate varstele.
Profesionalismul si frumoasele traditii spirituale atrag anual in sala sa circa 100 mii spectatori, anual prezentand peste 500 de spectacole – atat in tara cat si peste hotare. Practic o generatie din fiecare familie din Chisinau a pasit pragul Teatrului nostru. O traditie frumoasa este venirea colectivelor de copii din satele Republicii la Teatru si deplasarile actorilor Teatrului in localitatile rurale.
Timp de 60 ani Teatrul a montat peste 300 spectacole dupa cele mai renumite basme de H. – Ch. Andersen, Fratii Grimm, Carllo Collodi, A. de S. Exupery, J. Rodari, A. S. Puskin, N. V. Gogol, Mihai Eminescu, Ion Creanga. Sunt bineveniti si dramaturgii contemporani P. Carare, Gh. Urschi, E. Plugaru, V. Grosu, L. Sobietschy, A. Strambeanu, I. Filip, V. Boldisor, Gr. Vieru.
Un loc aparte ii revine coloanei sonore si aranjamentului muzical al spectacolelor. In acesti ani au scris muzica pentru spectacole compozitorii: E. Doga, V. Danga, B. Dubosarschi, T. Chiriac. V. Loghin, I. Macovei, Z. Tcaci, O. Negruta, L. Stirbu, Il. Valuta, V. Bitchin.
Cel mai prestigios Teatru de la Chisinau, „Licurici” si-a inceput activitatea, in cadrul relatiilor culturale romano-ruse-ucrainene, stabilite dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu spectacolul «Foisorul» de S. Marsak (15.10.1945).
In primul sfert de secol (1945 - 1970) la promovarea Teatrului si-au adus o deosebita contributie actorii: N. Ilinschi, D. Socoliuc, D. Apostolidi, R. Levin, A. Neaga, T. Julea, L. Untu, E. Ghejenco. Dupa 1970 trupa actoriceasca se completeaza cu noi cadre nationale – absolventi ai Institutului de Teatru, Muzica, Film din Sankt-Petersburg - N. Clichici, T. Macovencu, M. Madan, V. Rusu, N. Terehov, N. Stefaniuc, I. Popescu, A. Terehov, V. Stefaniuc, V. Seluh. O alta promotie de absolventi ai institutiilor teatrale din Rusia si Ucraina vine in 1970 – V. Mocanu, I. Boiarchin G. Boiarchin, S. Radu, E. Ariton, V. Clichici, L. Paiu, V. Poltavet. In 1992 a absolvit prima promotie de actori papusari ai Institutului de Arte din Chisinau. La momentul actual o alta generatie de papusari isi continua studiile la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice.
O contributie substantiala in dezvoltarea Teatrului a adus-o Constantin Ilinschi, regizor prim al Teatrului, din 1951 pana in 1978. Din 1979 preia conducerea Teatrului Titus Jucov, montand mai bine de 50 spectacole. Tot in aceasta perioada s-au facut remarcate scenografiile semnate de Sima Cervinschi, Alexandru Subin, Alexandru Lodzeischi, Vladimir Cantor, Angela Josanu, Nina Zabrodin, Sergiu Plamadeala.

Teatrul colaboreaza permanent cu regizori renumiti din Romania (L. Steciuc, V. Dobrescu, M. Mierlut), din Rusia (A. Misin, N. Naumov, Iu. Fridman, S. Jelezkin), din Ucraina (Iu. Sicalo, V. Levcenco, B. Azarov), din Bulgaria (T. Galabova, I. Mladenov).
Teatrul Republican de Papusi din 1966 este membru al UNIMA in cadrul UNESCO.
In 1995 Teatrul a sarbatorit 50 ani de activitate artistica si organizeaza prima editie a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-50”, la care participa teatre din Bulgaria, Germania, Romania, Franta, Ucraina. Rusia, Turcia cu cele mai noi forme de exprimare a spectacolelor papusaresti. Prima editie a fost deschisa de catre Secretarul General al UNIMA – dl J. Felix. In 2000 Teatrul organizeaza cea de-a doua editie a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-55”, iar in perioada 5-11 octombrie 2005 a organizat editia III a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-60”.
Teatrul a participat cu succes la diverse Festivaluri Internationale din Romania, Ucraina, Rusia, Belarus, Georgia, Bulgaria, Uzbekistan, Serbia, Italia, Spania, Germania, Turcia, Polonia de unde s-a intors cu premii si mentiuni.
In Teatru activeaza cu succes doua trupe – trupa de limba romana si trupa de limba rusa. Unele spectacole sant traduse in limbile italiana, germana, spaniola, franceza.
Sursa: http://www.licurici.md/

Mai departe