Manastirea Harbovat

Manastirea Harbovat este situata pe valea raului Ichel, la aproximat 10 kilometri de or. Calarasi. In partea de nord se invecineaza cu satul Harbovat, iar spre est si spre sud poate fi admirata pitoreasca vale a raului Ichel. In manastire vietuieste o obste de calugari.
Manastirea Harbovat a fost intemeiata in anul 1730 de catre boierul Constantin Carpuz. Insa dupa parearea unor istorici, manastirea a fost intemeiata in veacul al XVII-lea de catre cativa calugari fugari, veniti din manastirea Bersan - Polonia, iar numele ei ar proveni de la unul din cei dintai calugari - Ioanichie.
Pana in anul 1812 manastirea a fost de trei ori incendiata de turci si tatari, motiv din care toata arhiva manastirii a fost distrusa. Construita din piatra, biserica avea si cateva chilii din lemn care au fost de mai multe ori arse de turci. Tot atunci a ars si trapeza de lemn.
Pe locul unei biserici de lemn mai vechi, in anul 1816 Stefan Lupu si sotia sa Elena, nascuta Braiescu, au ctitorit biserica de vara a manastirii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", iar in anul 1870 a fost construita biserica de vara Pogorarea Sfantului Duh.
Biserica Adormirii Maicii Domnului a fost reinoita la 1828 si 1855. Catre mijlocul secolului XIX complexul monastic era deja constituit. El ingloba biserica din 1816, chiliile calugarilor, trapeza, acareturile si alte edificii.
In cadrul manastirii se afla o biserica de piatra cu hramul Adormirea Maicii Domnului, zidita de mireanul Stefan Lupu - ulterior monahul Serapion. Cealalta biserica are hramul Pogorarea Sfantului Duh si este zidita in anul 1870, pe timpul staretilor Ieronim si Natanail.
La Manastirea Harbovat se pastreaza si vestita icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului - "Garbovita", daruita in anul 1790 de catre sotia colonelului rus Nicolae Albaduev, ucis de un cal in poarta manastirii.
Acest asezamant monahal a fost deosebit de rau incercat in perioada inchiderii fortate si violente a manastirilor, Harbovat ramanand unul din ultimele bastioane ale rezistentei ortodoxiei impotriva comunizarii regiunii.
Prin anii 1960 ai secolului al XX-lea, Manastirea Harbovat a ramas una dintre ultimele manastiri care mai functionau. Monahii care erau alungati din locurile lor de metanie se retrageau aici. Aici se refugiasera calugarii de la Capriana, de la Tiganesti si din alte manastiri.

Dupa un lung si crunt asediu armat rezistenta este infranta in anul 1962, cand agentii KGB-sti "confisca" cheile manastirii. A doua zi au sosit organele de militie, sustinute de armata cu tancuri, pentru a preveni o posibila revolta, asemenea celei de la manastirea Raciula.
Multe dintre odoarele si obiectele bisericesti aflate aici au fost distruse si arse. Ostasii au distrus subsolurile bisericii Pogorarea Sfantului Duh, unde erau inmormantate fetele bisericesti. A fost distrus altarul si catapeteasma. Cele sase clopote ale bisericii au fost coborate si duse din manastire. Icoanele, cartile, arhiva au fost arse. 

Imediat dupa desfiintare, manastirea a fost transformata in scoala pentru copii cu handicap. Biserica a devenit clubul scolii, iar subsolurile ei depozite. Mai tarziu aceasta biserica a ajuns sa fie grajd pentru animale. Intre anii 1988-1989 administratia scolii a inceput sa restaureze manastirea.

Scoala a functionat pana in prima vara anului 1992, cand, la cererea credinciosilor din satele invecinate, dupa evacuarea scolii a fost reinfiintata manastirea de calugari Harbovat. Starea complexului monahal era dezastruoasa.

Numai biserica Adormirii Maicii Domnului arata mai bine, dupa o reparatie din anii 1990-1991. In toamna anului 1993 biserica de vara Pogorarea Sfantului Duh a fost reparata si sfintita.

In anul 1992, dupa o mica reparatie si amenajare, a fost sfintita biserica de iarna Adormirea Maicii Domnului. Biserica are un plan traditional, dreptunghiular. Deasupra pridvorului se inalta turla clopotnitei, cu patru nivele, in forma patrata. 

Impartirea interioara a bisericii este, de asemenea, traditionala: pronaos, naos si altar. Altarul are un iconostas din anul 1997. Plafonul bisericii are forma semicilindrica.

Pictura interioara e simpla si sumara. Peretii sunt impodobiti cu diferite icoane, cum ar fi cele ale Sfantului Pantelemon, avand o bucatica din moastele sfantului, incadrata intr-o stea cu sase colturi din argint, Sfantei Varvara si altele. Pe un tetrapod se afla o copie a icoanei facatoare de minuni Acoperamantul Maicii Domnului.

Arhitectura bisericilor de la Manastirea Harbovatse caracterizeaza prin stilul moldovenesc traditional, cu cu influente eclectice si in special pseudo-bizantine.

Sfanta manastire Harbovat este cunoscuta mai ales prin icoana sa vestita - Maicii Domnului cu Pruncul din "Harbovat", datand de pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Icoana este singura relicva recunoscuta ca prototip pentru reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul, din lungul sir de reprezentari cunoscute in pravoslavia rusa.
Cinstirea ei se face la data de 1 octombrie, cand este stramutata pentru intreaga perioada a iernii la biserica metropolitana din Chisinau. Primavara, in ziua de 23 aprilie, se readuce la manastire, ramanand acolo intreaga vara. Icoana se afla in aceasta manastire din anul 1790, fiind acoperita cu o ferecatura bogata, decorata cu diverse obiecte donate de evlaviosi.

Mai departe

Manastirea Capriana

Manastirea de calugari Capriana,este una din cele mai vechi manastiri din Basarabia. Manastirea este situata la o distanta de 35 km de Chisinau, la marginea localitatii Isnovat, pe malul riului cu acelas nume.
Primele documente ce contin referiri manastirea Capriana, dateaza din timpul domniei in Moldova a lui Alexandru cel Bun (1400-1432). PrimuI act oficial care contine date despre aceasta manastire este cartea domneasca de danie din 25 aprilie 1420, de la domnitorul Alexandru cel Bun, in care se spune: „adevaratei noastre slugi si credinciosuIui boier pan Oana Vornic, am dat in tara noastra Moldova satele, anume: Cornestii si Miclausestii si Lozova si Sacarenii si Vornicenii si Dumestii si Tiganestii si Lavrestii si Sadova si Homestii. Iar hotarul acestor sate care sunt la Barcovat sa fie incepand de la manastirea lui Varzar pe deasupra prisacii lui Acibco, pe varful Horodistei, la varful Lozovei, la podul lui Carlanici, de la Fantana Mica la Fantana Mare, iar de la Fantana Mare pe deasupra la poiana Tarnaucai, de la poiana lui Chiprian cu moara de pe Bac, din Lunca cea mare si catre Poroseci”.
Cartea domneasca de danie din 10 februarie 1429 este al doilea document ce vorbeste despre manastirea Capriana pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun: ”Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, domn al Tarii Moldovei Facem cunoscut, cu aceasta carte a noastra, ca am dat sotiei noastre, cneaghinei Marena, manastirea de la Vasnevat, unde este egumen Chiprian …"
La inceput manastirea purta numele Vasnevat, numele rausorului ce curgea in apropierea manastirii, redenumita mai tarziu in Capriana, de la Chiprian, primul egumen al manastirii.
In lucrarile cronicarului Grigore Ureche, se mentioneaza ca ca Petru Rares, domnitorul Moldovei (1527 – 1538), (1541-1546) ar fi zidit la Capriana prima biserica de piatra cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Tot acest domnitor a daruit manastirii si o evanghelie in limba slavona, scrisa pe pergament, legata in coperti din lemn si imbracata cu argint. Pe prima pagina a copertei este gravat textul: „Cucernicul si de Hristos iubitorul Ioan Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al intregului pamant Moldovlah, si doamna lui Elena, si fiii lor - Ilias Voievod, Stefan si Constantin, facut-au si infrumusetat-au aceasta tetraevanghelie si dat-o-au intru ruga lor in manastirea din nou ridicata a Adormirii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, ce se numeste Capriana, in anuI 7053 (1545) luna octombrie".
In sec al XVII-lea, datorita declinului economic si stagnarii culturale, manastirea Capriana a trecut printr-o perioada mai dificila.
Abia dupa 1813, datorita mitropolitului Gavriil Banu1escu-Bodoni la manastirea Capriana se inregistreaza o revigorare a vietii monastice.
In 1837, manastirea Capriana a fost inchinata manastirii Zograful, prin staruintele monahilor atoniti, arhiepiscopul primind in schimb manastirea Harjauca, Manastirea s-a aflat sub directa carmuire a manastirii Zograful pana la 9 martie 1873.
Prin hotararea Consiliului de Ministri al Republicii Moldova, manastirea Capriana a revenit in 1989 la fireasca sa menire, PrimuI staret al manastirii a fost arhimandrituI Iosif Gargalac, fost staret la manastirea Suruceni.
Sursa: Moldova.org.

Mai departe

Manastirea Rudi

Manastirea Rudi (sau Rughi) este situata pe malul Nistrului la o distanta de 15 km de oraselul Otaci. Este o manastire de calugarite.
În 1777, cu binecuvintarea episcopului Inochentie de la Husi (1752-1782), pe mosia fratilor Andronachi si Teodor Rudea si cu sprijinul financiar al negustorului Donciul din Movilau (Podolia) a fost construita o biserica de piatra cu hramul Sfanta Treime, in stil moldovenesc. Acest fapt a fost consemnat, in limba slavona, intr-o inscriptie care s-a pastrat pana in prezent: "In numele hramului Prea Sfintei Treimi si al Sfantului Nicolae, acest templu e cladit in zilele slavitului domn Grigore Alexandru Ghica Voda si cu binecuvantarea preasfintitului Chir Inochentie, episcopul Husilor, cu staruinta si ingrijirea fericitului ctitor Simion Donciul, negustor din Movilau, pe mosia sus numitului Andronachi Rudea si al fratelui sau Teodor Rudea. Anul 1777, luna iunie in ziua 1." O alta inscriptie spune: "In numele Sfintei Treimi, in zilele blagocestivului domn Grigore Alexandru Ghica, cu blagoslovenia episcopului Inochentie al Husilor, la anul 1777, iunie 1."
Din formularul bisericii Sfanta Treime a schitului Rudi, din anul 1835, citim: "Pamant propriu nu avem, chiliile calugaritelor sunt construite din talazuri, in numar de 19, subventii de intretinere nu primim de nicaieri." Proprietarul Mihail Bogus, acaparand mosia familiei Rudi, a ruinat si mai mult manastirea. A luat cu forta livada, via, pasunile, prisaca. Dar, ca o pedeapsa pentru faradelegile comise, in 1845 moare subit fiica lui Bogus, Anastasia, iar peste un an se stinge cealalta fiica, Ana. La varsta de 62 ani se trece si el din viata. Familia Bogus a fost inmormantata pe teritoriul schitului parasit de calugarite in 1846. Si in prezent se pastreaza o piatra de mormant in partea stanga a bisericii, fiind inscriptionat numele "Mihail Bogus, decedat in 1856". Alaturi de el se afla mormintele fiicelor sale. Pe peretele stang al nartexului din biserica se mai gaseste inca o inscriptie funerara: "Aici se odihnesc trupurile ctitorilor sfantului locas Teodor si Andronachi Rudi". Biserica ramasa de la schitul Rudi a fost inchisa in 1846 prin decizia autoritatilor eparhiale si a fost data sub supraveghere parohiei din satul Rudi de Jos. Mai tirziu, proprietar devenind un oarecare Mihail Rosea, ruda apropiata a lui Bogus, a fost transformata in locuinta pentru servitori. In timp, complexul monastic a fost abandonat. Casele s-au ruinat si s-au distrus, ramanand marturie doar temeliile lor, un arc de piatra, pe unde era poarta schitului, si biserica dezvelita complet.
Manastirea Rudi isi reia activitatea la 24 octombrie 1921, prin straduinta arhimandritului Visarion Puiu, a fost aprobata restaurarea ei.
In perioada celui de-al doilea razboi mondial manastirea a fost carmuita de staretul Ioachim Barbus, sub ascultarea caruia se aflau 30 de calugari.
In 1948 arhipastorul Benedict al Chisinaului a fost silit de sovietici sa inchida manastirea Rudi. Averea locasului sfint a fost confiscata, iar calugarii s-au refugiat pe la alte manastiri.
Dupa aceasta in manastire s-a instalat casa de copii, iar mai tarziu complexul monastic a fost transformat in spital de ftiziatrie pentru copii, avand si o scoala. Biserica Sfanta Treime a fost folosita si ca depozit. Spitalul a fost evacuat in 1990 si pana in 1992 manastirea a ramas pustie.
In 1992, in manastirea Rudi au venit si s-au asezat trei calugari: parintele Melchisedec si inca doi calugari din Romania. In 1993 au inceput lucrarile de reconstructie a manastirii.
In 1994 s-a inceput si restaurarea bisericii de vara Sfanta Treime.
Din studiul inginerului-arhitect Nicolae Tiganco "Manastirea Rudi", publicat in 1928, la Chisinau, in cartea "Comisiunea monumentelor istorice": "Locul ales pentru schitul Rudi est unul din cele mai frumoase. Arhitectura bisericii din Rudi are un caracter bine pronuntat al bisericilor moldovenesti din veacul al XVI-lea. Dimensiunile generale ale bisericii nu sunt mari: lungimea — 17,70 m, iar latimea — 12,30 m, inclusiv absidele. Inaltimea peretilor din afara e de 9 m, iar turla cu crucea are 20 m. Planul bisericii este treflat, avand grosimea peretilor de aproape un metru. Tinda se afla in partea sudica a bisericii. In interior pronaosul este despartit de naos printr-un perete sustinut de doi stalpi puternici, avand forma rotunda. Turla bisericii este sustinuta prin tehnologie moldoveneasca — arcuri semicirculare suprapuse. Cele trei abside sunt ornamentate cu arcaturi, in care, dupa traditia moldoveneasca veche, se pictau chipurile sfintilor. Usile si ferestrele cu pervazuri semicirculare nu poarta urme de profilare gotica. Dintre toate bisericile Basarabiei au pastrat aceste profuuri numai usile si ferestrele bisericii Sfantul Dumitru din Orhei, zidita de Vasile Lupu, si ale paraclisului din cetatea Hotinului. Biserica din Rudi, din acest punct de vedere, este monumentul eel mai interesant si Comisiunea monumentelor istorice a avut toate motivele sa o declare in anul 1921 monument istoric, construit in vechiul stil moldovenesc".
Sursa: http://www.moldova.org/

Mai departe

Orheiul Vechi

Intrand in cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi, nu simti cand se termina semnul civilizatiei prezente, fiindca este prea puternic socul celui dintai contact cu lumea din basm daltuita in piatra care apare brusc in fata ochilor. Amplasat intr-un peisaj a carui alcatuire este uimitor de contrastanta cu relieful obisnuit in general pentru morfologia geografica a Basarabiei, orheiul Vechi este o colosala si covarsitoare surpriza. Oricate explicatii vor cauta geologii naturalisti si istoricii, nimeni nu va putea explica pina la capat fantastica opera de asamblare intr-o tulburatoare armonie a irepetabilei diversitati din peisajul basarabean. Este o adevarata opera de arta in care generozitatea revarsata de natura este completata in mod fericit de amprenta umana.Suprafata complexului arheologic este extraordinar de mica pentru numarul mare al monumentelor naturale si de arhitectura descinse direct din istorie si legenda. Fiecare din aceste monumente provine dintr-un alt timp, isi are propria sa poveste si propriul sau peisaj. Fiecare monument, privit in diferite anotimpuri, isi schimba infatisarea, oferind de fiecare data o alta imagine. Iar toate la un loc, asamblate intr-o stricta armonie alcatuiesc minunea careia i s-a dat denumirea Orheiul Vechi, care, de fapt, este o provocare aruncata de natura si de destinul istoric al acestor locuri capacitatii umane de a reda prin cuvinte impresiile sufletesti si vizuale.Stand intr-un punct fix, sus pe marginea promontoriului de stanca conturat de meandrele Rautului, insinuate serpuitor pe fundul defileului creat in forma de lira, si contemplind panorama din jur, ai senzatia comprimarii spatiului si timpului, ca si cand cineva le-ar fi pus aici, aducand nepretuitele comori in aceasta tainica ascunzatoare spre a le feri de orice primejdie. Cu toate acestea, in ultimul timp suntem martorii degradarii totale a unuia dintre cele mai valoroase monumente istorice, etnografice si naturale. De aceea, in acest site, va vom povesti despre istoria monumentelor, despre cercetarile stiintifice efectuate, despre trecutul si prezentul acestor locuri pitoresti, in speranta ca impreuna vom reusi sa pastram ceea ce ne reprezinta.
In cavernele de piatra se atesta prezenta primelor asezaminte umane vechi de peste cateva sute de mii de ani. Pe dealul stancos, in secolele V-III i.e.n., a existat o puternica fortificatie a geto-dacilor. Getii la acea perioada aveau un calendar propriu. Printre ruinele fortificatiei antice se gaseste locul unui asemenea calendar, care mai indeplinea functia de sanctuar pentru oficierea slujbelor si practicilor religioase in aceasta comunitate antica. Pe malul opus pot fi distinse ruinele "Orasului Nou" al Hoardei de Aur cu numele Seihr-al-Gedid (sec.XIII-XIV), considerat de cercetatori drept una din capitalele tatarilor in perioada expansiunii lor spre Europa. Dupa recucerirea acestor locuri de ostenii moldoveni, este inaltata o puternica cetate din piatra (sec. XV) Orhei, ruinile careia au ajuns pana in zilele noastre. La fel, din perioada medievala s-a conservat intr-o stare functionala o manastire ortodoxa rupestra "Adormirea Maicii Domnului" (unele date o atesta drept anterioara sec. XII), largita si modificata in stanca potrivit canoanelor religioase in diferite secole. Acum manastirea de calugari poate fi vizitata de turisti in orice perioada a anului, cu precadere in timpul sarbatorilor crestine.
Pe la mijlocul sec. XVII, din considerente geo-strategice, orasul Orhei prin ordinul domnitorului Moldovei Vasile Lupu este stramutat cu 18 km spre nord la intrarea in cheile Rautului, fapt care a facilitat conservarea vestigiilor civilizatiilor ce s-au perindat prin aceste locuri, intr-un adevarat complex muzeal multicultural sub cerul liber.
Surse: http://orhei.dnt.md/ http://www.amadeus.md/

Mai departe

Manastirea Saharna

Manastirea Saharna, este situata la 8 km de Rezina, 45 km de or. Orhei si 120 km de Chisinau. Complexul monastic si rezervatia naturala se intinde pe o suprafata de 670 de hectare si sunt luate sub ocrotirea statului.
In defileul manastirii, spre apus fusese mai inainte un schit numit Horodiste, avand o bisericuta sapata in stanca cu hramul Bunavestire. Pe la 1776 un schimonah, Vartolomeu Ciungul, venind din Rusia cu cativa frati si monahi si gasind schitul nelocuit, au reparat biserica si chiliile si s-au asezat in ele.
In 1863, in vremea staretului Serafim, a mai fost construita o biserica, cea de iarna, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, cu un corp de chilii.
De la intemeierea manastirii, in 1776, si pana in 1919 aceasta manastire a fost condusa de 24 stareti.
Functionarea manastirii a fost intrerupta in 1964, cand in locul calugarilor, care au fost alungati, in manastire a fost amenajat un spital pentru copiii cu handicap. Biserica Sfanta Treime a fost transformata in depozit al spitalului, iar biserica de iarna — in club. In interiorul complexului monastic s-a zidit o casa si o cantina. Acesta a functionat pana in 1990, cand, la cererea credinciosilor satului Saharna, a fost redeschisa manastirea.
In 1992 au fost reparate chiliile, trapeza, bucataria, si staretia. Unul dintre primii calugari ai manastirii reinfiintate a fost ieromonahul Neonil. Acest preot a venit din Romania la manastirea Saharna, refugiindu-se in 1944, de la manastirea Rudi.Manastirea rupestra de la Saharna se afla la cateva sute de metri de amplasamentul manastirii. De dimensiuni reduse, schitul-manastire de la Saharna nu are o semnificatie arhitectonica deosebita, dar poseda o valoare istorica incontestabila, legata de construirea manastirii de zid Saharna.
Biserica schitului, mai degraba un paraclis, are scobit in interiorul stancii un altar, despartit de naosul rectangular de un mic iconostas. Cateva chilii continua anfilada incaperilor. Din cauza demolarii peretelui de fatada, construit din stanca originara, actualul perete este zidit din blocuri de cotilet.
Biserica schitului, construita in 1776 a avut hramul "Buna vestire" ctitorul ei fiind schimonahul Bartolomeu. Dimensiunile manastirii rupestre sunt de 17m X 5m. O terasa larga uneste toate partile componente ale schitului, formand o compozitie alungita. Planul bisericii "Buna vestire", are forma unui patrulater cu lungimea de 5,3 m si latimea de 4,1 m, inaltimea fiind de 2,5 m.
Manastirea rupestra a fost reparata in anii 1991-1994. Cele 4 chilii sapate in stanca, situate langa aceasta biserica, au fost reparate in 1997. In apropierea bisericii rupestre se afla o pestera ingusta in care, conform unei legende, s-a retras in schimnicie ieromonahul Vartolomeu, intemeietorul manastirii.
Sursa:  http://www.moldova.org/

Mai departe

Manastirea Japca

Manastirea Japca, situata la o distanta de 10 km de oraselul Camenca, pe malul Nistrului, este singura manastire din Republica Moldova care n-a fost desfiintata de catre autoritatile sovietice.
Aceasta manastire are o rara amplasare prin frumuseta orizontului ce se deschide privirilor turistilor. Stancile de deasupra manastirii si indeosebi de la schitul vechi, serpuirile Nistrului ce se pot urmari cu privirea pana departe stejarii si gradinile ce o inconjoara constituie frumusetea deosebita a manastirii.
Localitatea Japca dateaza din secolul al XVII-lea. Majoritatea documentelor numesc mosia si schitul Japca, iar unele Jabca, ori Sabca.
Prima mentiune despre schit dateaza din 25 mai 1693; nefiind consemnata si in alte documente, ea ramane discutabila.
A. Zasciuc vorbeste despre intemeierea schitului de catre ieromonahul Iezechiil, venit din Lemberg, in sec. XVII. Dupa alte date, acest calugar a venit de la manastirea Deleni din Moldova. El s-a asezat in padure, pe culmea dealului, unde a sapat in stanca bisericuta cu hramul Inaltarea Sfntei Cruci si cateva chilii.
Schitul a existat, conform unor izvoare de arhiva, si inainte de 1764. Observam aceasta din documentul despre procesul de judecata din 1796, la care staretul Teodosie aduce ca martor pe ieromonahul Nicodim, care se afla inaintea lui la schit. Pe de alta parte mosia razaseasca Japca nu are o vechime mare, pentru ca cei batrani, de la care se trage proprietatea pamantului: Budeci, Malai-Rau si Furdui, au trait pe vremea lui Constantin-Voda Mavrocordat (1733-1735; 1741-1743; 1748-1749). De aici rezulta ca inainte de anul 1764 schitul inca nu era bine organizat. De aceea data intemeierii, acceptata de toti istoricii, este 1770, cand calugarii parasesc chiliile din stanca si se aseaza in vale, pe locul manastirii actuale.
Succesorul lui Teodosie, intre anii 1808-1810, a fost ieromonahul Nicandru, venit la Japca de la Mitropolia din Iasi.Intre anii 1810-1818 schitul a fost condus de catre ieromonahul Calist. In 1818 schitul Japca a primit statutul de manastire.
In timpul primului razboi mondial, mai multe calugarite s-au refugiat, din Polonia ruseasca, in manastirea Lesna de langa. Holm. In urma deciziei Sfantului Sinod din Sankt-Petersburg, din 20 aprilie 1916, arhiepiscopul Atanasie al Basarabiei a dispus asezarea calugaritelor refugiate din Lesna la manastirea Japca, calugarii fund mutati la manastirea Harjauca.
In 1940 maicile si surorile au fost izgonite din manastire, autoritatile din localitatea Japca, cu acordul sovieticilor, au confiscat toata averea locasului sfant, dar in 1941, o data cu venirea Armatei romane, maicile s-au reintors la manastire, primind toata gospodaria inapoi.
Biserica de vara, construita in 1915, are trei altare, toate situate in partea estica: in centru - hramul Inaltarea Domnuhu, in dreapta - Schimbarea la Fata si in stanga - Sfanta Cruce.
Manastirea Japca se conduce dupa pravile si randuieli rusesti. Aici nu se mananca carne, se citeste Psaltirea.
Turistii, care viziteaza aceasta manastire, sunt impresionati de conservatismul ce domneste aici - nu dispun de energie electrica si o socot necurata, vizitatorii straini sunt primiti cu raceala si banuiala.
Sursa: http://www.moldova.org/

Mai departe