Orheiul Vechi

Intrand in cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi, nu simti cand se termina semnul civilizatiei prezente, fiindca este prea puternic socul celui dintai contact cu lumea din basm daltuita in piatra care apare brusc in fata ochilor. Amplasat intr-un peisaj a carui alcatuire este uimitor de contrastanta cu relieful obisnuit in general pentru morfologia geografica a Basarabiei, orheiul Vechi este o colosala si covarsitoare surpriza. Oricate explicatii vor cauta geologii naturalisti si istoricii, nimeni nu va putea explica pina la capat fantastica opera de asamblare intr-o tulburatoare armonie a irepetabilei diversitati din peisajul basarabean. Este o adevarata opera de arta in care generozitatea revarsata de natura este completata in mod fericit de amprenta umana.Suprafata complexului arheologic este extraordinar de mica pentru numarul mare al monumentelor naturale si de arhitectura descinse direct din istorie si legenda. Fiecare din aceste monumente provine dintr-un alt timp, isi are propria sa poveste si propriul sau peisaj. Fiecare monument, privit in diferite anotimpuri, isi schimba infatisarea, oferind de fiecare data o alta imagine. Iar toate la un loc, asamblate intr-o stricta armonie alcatuiesc minunea careia i s-a dat denumirea Orheiul Vechi, care, de fapt, este o provocare aruncata de natura si de destinul istoric al acestor locuri capacitatii umane de a reda prin cuvinte impresiile sufletesti si vizuale.Stand intr-un punct fix, sus pe marginea promontoriului de stanca conturat de meandrele Rautului, insinuate serpuitor pe fundul defileului creat in forma de lira, si contemplind panorama din jur, ai senzatia comprimarii spatiului si timpului, ca si cand cineva le-ar fi pus aici, aducand nepretuitele comori in aceasta tainica ascunzatoare spre a le feri de orice primejdie. Cu toate acestea, in ultimul timp suntem martorii degradarii totale a unuia dintre cele mai valoroase monumente istorice, etnografice si naturale. De aceea, in acest site, va vom povesti despre istoria monumentelor, despre cercetarile stiintifice efectuate, despre trecutul si prezentul acestor locuri pitoresti, in speranta ca impreuna vom reusi sa pastram ceea ce ne reprezinta.
In cavernele de piatra se atesta prezenta primelor asezaminte umane vechi de peste cateva sute de mii de ani. Pe dealul stancos, in secolele V-III i.e.n., a existat o puternica fortificatie a geto-dacilor. Getii la acea perioada aveau un calendar propriu. Printre ruinele fortificatiei antice se gaseste locul unui asemenea calendar, care mai indeplinea functia de sanctuar pentru oficierea slujbelor si practicilor religioase in aceasta comunitate antica. Pe malul opus pot fi distinse ruinele "Orasului Nou" al Hoardei de Aur cu numele Seihr-al-Gedid (sec.XIII-XIV), considerat de cercetatori drept una din capitalele tatarilor in perioada expansiunii lor spre Europa. Dupa recucerirea acestor locuri de ostenii moldoveni, este inaltata o puternica cetate din piatra (sec. XV) Orhei, ruinile careia au ajuns pana in zilele noastre. La fel, din perioada medievala s-a conservat intr-o stare functionala o manastire ortodoxa rupestra "Adormirea Maicii Domnului" (unele date o atesta drept anterioara sec. XII), largita si modificata in stanca potrivit canoanelor religioase in diferite secole. Acum manastirea de calugari poate fi vizitata de turisti in orice perioada a anului, cu precadere in timpul sarbatorilor crestine.
Pe la mijlocul sec. XVII, din considerente geo-strategice, orasul Orhei prin ordinul domnitorului Moldovei Vasile Lupu este stramutat cu 18 km spre nord la intrarea in cheile Rautului, fapt care a facilitat conservarea vestigiilor civilizatiilor ce s-au perindat prin aceste locuri, intr-un adevarat complex muzeal multicultural sub cerul liber.
Surse: http://orhei.dnt.md/ http://www.amadeus.md/