Această instituţie de prim rang a culturii naţionale reprezintă un simbol al înaltei responsabilităţi civice faţă de tradiţia naţională. Necesitatea existenţei acestei importante instituţii de cultură a fost atestată de la începutul secolului, însă pînă în 1957 teatrul liric al Moldovei era o instituţie corporativă, adiacentă diverselor forme de realizare a teatrului. Astfel, varianta funcţionării teatrului liric al Moldovei pînă în 1957 a fost cea cumulativă cu teatrul dramatic, fiind un organizm unic - Teatrul Muzical-Dramatic de Stat „A.S. Puşkin”. La 5 iulie 1957 MC al RSSM A. Lazarev semnează ordinul de constituire a Teatrului Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”, un document epocal pentru dezvoltarea ulterioară a acestei instituţii de prim rang a culturii noastre naţionale.
Opera
Evoluţia istorică a Teatrului de Operă moldovenesc începe calculul cronologic din ziua montării primei opere naţionale moldoveneşti, şi anume 9 iunie 1956 – opera „Grozovanul” de David Gherşfeld (1911 – 2004). În prima perioadă de activitate a teatrului (etapa instituţionalizării, 1956-1970), se cristalizează bagajul repertorial, cu o acumulare de ordinul zecilor, a titlurilor de operă.Politica repertorială estesubdivizată pe patru criterii de fracţionare care, către finele anilor ’70, cumulează patru opere naţionale („Grozovanul” şi „Aurelia” de D. Gherşfeld, „Balada eroică” de A. Stîrcea, „Casa mare” de M. Kopytman), treisprezece titluri de opere din patrimonial liric universal („Rigoletto”, „Traviata”, „Aida”, „Othello”, „Trubadurul” de G. Verdi; „Tosca” şi „Madame Butterfly” de G. Puccini; „Paiaţe” de R. Leoncavallo, „Bărbierul din Sevilla” de G.Rossini, „Carmen” şi „Pescuitorii de perle” de G. Bizet; „Faust” de Ch.Gounod; opereta „Baronul Ţiganilor” («Der Zigeunerbaron») de J. Strauss, cinci opere clasice rusă („Evgheni Oneghin” şi „Dama de pică” de P. Ceaikovski, „Mireasa Ţarului” de N. Rimski-Korsakov, „Iarmarocul din Sorocineţ” de M. Musorgski şi „Cneazul Igor” de A. Borodin) şi două opere contemporane sovietice: „Furtuna” («В бурю») de T. Hrennikov şi „Tragedia optimistă” de A. Holminov. Este perioada în care se pune baza unei şcoli de canto academic a Moldovei. Anume în această perioadă activează asemenea solişti ca: Valentina Saviţkaia, T. Kuzminov, B. Raisov, Polina Botezat, E. Ureche, N. Başkatov, Tamara Alioşina, Ludmila Alioşina, V. Tretiak, Ludmila Erofeeva, V. Kurin, C. Cramarciuc, A. Şevcenco, I. Gheil, I. Kogan, Daria Spravţeva, Kira Gorlaci, E. Lica, Emilia Parnichi, A. Fomenco şi bineînţeles primadonna operei naţionale Maria Bieşu, care devine deţinătoarea titlului de Prima Cio-Cio-San a lumii în 1967, la Concursul internaţional al interpreţilor lirici înnumele lui Miura Tamaki (la Tokio, Japonia).
Un merit deosebit în promovarea artei lirice naţionale, la acea vreme, l-au avut şi personalul de conducere al Teatrului : regizorii G. Ghelovani şi E. Platon; dirijorii: M. Şepper, B. Miliutin, I. Alterman, L. Hudolei şi dirijorul de cor Gh. Strezev.
A doua perioadă - Elanul creator al Operei Naţionale (1970-1991) – este o perioadă de maximă importanţă pentru dezvoltarea instituţiei în particular şi întreaga evoluţie socială din Moldova. Necesităţile tehnice ale instituţiei erau asigurate în proporţie de 100% de către stat. Această stabilitate, atît de necesară unei instituţii în lansare, a permis teatrului liric moldovenesc o ascensiune vertiginoasă în evoluţia lui artistică. Cunosc o bogată expansiune: repertoriul teatrului, trupa artistică, dotările tehnice, relaţiile de colaborare cu omologii, atît din spaţiul unional, cît şi din afara hotarelor URSS. Astfel, instituţia este imediat catalogată şi univoc acceptată ca una dintre cele mai reprezentative scene lirice din întregul spaţiu sovietic. Şi dacă iniţial teatrul liric era organizat în sediul comun şi pentru teatrul dramatic al Moldovei, apoi la 1980 este dată în exploatare o splendidă şi modernă „Casă a Artei” – un nou şi luxos sediu, cu toate dotările tehnice necesare unui teatru liric.
Repertoriul Teatrului Academic de Stat de Operă şi Balet „A.S. Puşkin” al RSSM, în perioada vizată, a fost structurat pe criterii de promovare a patru domenii: operă naţională („Glira” de Gh. Neaga, „Serghei Lazo” de D. Gherşfeld, „Alexandru Lăpuşneanu” de Gh. Mustea, „Petru Rareş” de E. Caudella); operă rusă („Aleko” de S. Rahmaninov, „Vrăjitoarea” /«Чародейка»/ şi „Iolanta” de P. Ceaikovski, „Cocoşelul de aur” de N. Rimski-Korsakov); operă sovietică („Îmblînzirea scorpiei”/«Укрощение строптивой»/ de V. Şebalin, „Aici e linişte în zori” /«А зори здесь тихие»/ de K. Molceanov, „Dragonul” de E. Lazarev, „Duenia” de S. Prokofiev, „Vivandiera” de S. Kortes); operă europeană („Don Carlos”, „Bal mascat”, „Forţa destinului”, „Nabucco” de G. Verdi; „Turandot”, „La Bohema” de G. Puccini; „Cavalleria rusticana” de P. Mascagni; „Norma” de V.Bellini; „Vivat, maestro!” şi „Elixirul dragostei” de G. Donizetti; „Adrianna Lecouvreur” de F. Cilea).
Anii' 70-80 au constituit pentru teatru o perioadă de înflorire, fiind lansate asemenea nume cunoscute a scenei lirice din Moldova ca: Mihai Munteanu, Vladimir Dragoş, L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco, A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit, A.Arcea, V.Micuşa, V. Cojocaru, I. Paulencu, V. Cireş şi alţii.
Începînd cu 1990, pe scenele academice de la Chişinău se lansează un proiect artistic de maximă importanţă pentru existenţa şi evoluţia artei lirice din Moldova – Festivalul Internaţional al Vedetelor de Operă şi Balet „Invită Maria Bieşu”.
Graţie acestui meritoriu eveniment cultural care aduce elan spiritual fiecărui cetăţean al republicii, arta lirică în Moldova cunoaşte o frumoasă deschidere către noi orizonturi de explorare componistică, nterpretativă, de percepţie şi mediatizare.
A treia perioadă - Teatrul Naţional de Operă şi Balet al Republicii Moldova (1991-2009), etapa modernă.
Anii' 90 au fost marcaţi de apariţia unor solişti de forţă: T. Busuioc, I.Vinogradov, Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan. P. Racoviţă, R.Hvalov; regizori: Eugen Platon, Eleonora Constantinov; dirijori: Albert Mocealov, Lev Gavrilov, Alfred Gherşfeld, Alexandru Samoilă şi dirijorul de cor Alexandru Movilă, meritul cărora este indiscutabil în vederea formării şi prezentării unui vast repertoriu concertistic al teatrului.
La momentul de faţă pe scena teatrului activează o pleiadă de tineri solişti, care au cucerit deja publicul meloman chişinăuian: M.Ţonina, A. Ţurcan, L.Şolomei, G.Bernaz, G.Muşurov, A. Pihut, R.Picireanu, I.Şciogolev, N.Stoianov, R.Hvalov, S.Ceaichevşciuc, A.Tverdohlib, G.Pacatovici, I.Jarchih, V.Vereatin, V.Caradja, S.Pilipeţchi, N.Bantea, I.Timofti, I.Ţurcan, M.Radiş şi alţii; dirijori: N.Dohotaru, M.Secichin, S.Popov, M.Amihalachioaie; regizori: E.Constantinov şi M. Timofti, concepţiile cărora scot în evidenţă buna cunoaştere a experienţei contemporane a teatrului liric mondial.
În ceea ce priveşte repertoriul teatrului, putem menţiona următoarele premiere ale perioadei post- sovietice: „Nunta lui Figaro” de W.A.Mozart, „Decebal” de T.Zgureanu, „Dido and Aeneas” de H.Purcell, „Iolanta” de P.Ceaikovski, „Don Giovanni” de W.A.Mozart, „Mozart şi Salieri” de N.A.Rimski-Korsakov şi „Elixirul dragostei” de G.Donizetti.
Trupa de operă a Teatrului National de Opera si Balet, pe parcursul întregii sale activităţi artistice, şi-a creat imaginea unui colectiv ce dă dovadă de un înalt profesionalism,creîndu-şi o imagine distinsă atît în spaţiul exunional, cît şi în cel european. Despre aceasta ne vorbeşte numeroasele turnee întreprinse în aşa ţări precum Rusia, Laos, Vietnam, Bulgaria, Italia, România, Franţa, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Regatul Thailand etc.
Baletul
Arta coregrafica din Moldova are traditii bogate, cu radacinile adanc implantate in dansul popular, care a pastrat trasaturile dansurilor din Grecia si Roma Antica, cunoscand pe parcurs si inriurirea culturii popoarelor balcanice si slave.
In Moldova intotdeauna s-a mentinut un interes profund fata de opera si balet, dar numai in 1957 a aparut posibilitatea fondarii unui teatru profesionist. In acest scop la Leningrad si-au facut studiile un drup de moldoveni: Vladimir Tihonov, Petru Leonardi, Vitalie Poclitaru, Vera Salcutan, Claudia Osadci si altii, care dupa absolvirea scolii coregrafice “Vaganov” s-au intors la Chisinau pentru a constitui baza colectivului de balet. Tot atunci au fost invitati tanara balerina Galina Melentiev si experimentatul deja dansator Pavel Fesenco.
Primul spectacol de balet montat pe scena Teatrului moldovenesc de opera a devenit „Fantana din Bahcisarai” de B. Asafiev. Coregraful Alexandru Protenco a pornit de la versiunea lui R.Zaharov. Partitia lui Vatlav a fost interpretata de Vladimir Tihonov, cea a Mariei de Galina Melentiev, a hanului Chirei – de Pavel Fesenco. Spectacolul a produs un succes extraordinar, care s-a mentinut pe parcursul multor ani de viata scenica a baletului.
In curand in repertoriul tetrului au intrat baletele „Precautiuni inutile” de P. Hertel, „Sraussiana” de J. Strauss, „Lacul lebedelor” de P. I. Ceaikovski, „Noaptea valpurgica” de Gh. Gound.
Alaturi de celebrele lucrari clasice in teatru apare tendinta de cautare a stilului propriu, de creare a scolii nationale de balet. Compozitorul basarabean Vasile Zagorschi scrie baletul « Zorii », montat de coregraful Varcovitchi. Pe motivele poemului lui Mihai Eminescu „Strigoii” compozitorul Eduard Lazarev scrie muzica la baletul „Spada franta”, fiind montat de coregrafii S. Drecin si N.Danilov. Partitia lui Arald din acest spectacol a devenit unul dintre rolurile de performanta in repertoriul lui Vladimir Tihonov, iar in rolul Focului a excelat Petru Leonardi.
Primul deceniu de statornicire a unei trupe profesioniste de balet a fost marcat de noi montari, cand fiece spectacol devenea un eveniment de zile mari. Teatrul intrerprinde turnee in Bulgaria, la Moscova si Kiev. Pe atunci Chisinaul era vizitat de numerosi oaspeti, iar publicului i se oferea bucuria sa admire talentul unor astfel de somitati ale baletului de performanta ca Vladimir Vasiliev si Ecaterina Maximova, Elena Reabinkina, Raisa Strucikova, Nicolae Tiscaridze, Andrei Uvarov, Mariana Rajchin, Ludmila Semeneaca, Boris Efimov, Marihiro Ivata.
Publicul meloman astepta cu nerabdare intalnirea cu asa maestri ca Vladimir Tihonov Petru Leonardi, Rozita Potehina, Alexandru Mihalachi si altii.
Baletul „Carmen-suita” pe muzica de G. Bizet-R. Scedrin inca o data a demonstrat maestria inalta si vocatia de actrita tragica a Galinei Melentiev, care la timpul ei, intr-un mod stralucit s-a produs in rolurile Odilliei, Zanei zapezilor, Cleopatrei.
In anul 1964, revenind in orasul natal dupa absolvirea Colegiului coregrafic din Moscova, tanarul dansator Mihai Caftanat, se afirma ca prim-solist. Partitia Desire („Frumoasa din padurea adormita”) a devenit unul din rolurile de baza ale artistului. Tanarul dansator s-a distins prin calitatile innascute deosebite. Baza academica solida ii permiteau sa asimileze, fara mai eforturi, toate rolurile principale in spectacolele montate. M.Caftanat devine o adevarata vedeta a dansului barbatesc, cucerind spectatorii prin fascinatie scenica si virtuozitate.
Teatrul de Opera si Balet din Chisinau cauta in primul rind sa-si formeze un repertoriu clasic, fara de care nu poate exista un teatru adevarat. Astfel, repertoriul de baza al teatrului au format baletele „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Spargatorul de nuci”, „Giselle”, „La Silphide” etc.
Perioada de inflorire a Teatrului de Opera si Balet din Moldova este legata de numele coregrafului lui Marat Gaziev, care a montat „Sonetele” pe muzica lui B. Britten si „Arabesques” pe muzica lui E. Lazarev. Lui, de asemenea, ii apartine realizarea spectacolelor clasice „La Silphide” si „Baiadera”. Anume cu concursul lui Marat Gaziev a fost renovat spectacolul „Antoniu si Cleopatra”, s-au format asa artisti valorosi ca V. Ghelbet, V. Scepaciov, O. Gurievschi, O. Ionel, L. Cerececea si altii.
Interpretarea spectacolului „Baiadera” este o sarcina grea, doar pe puterile unei trupe mari, de o performanta profesionala aleasa. In acest spectacol si-au realizat maiestria V.Scepaciov, R.Potehin, A.Mihalachi, V.Ghelbet. Maestrul de balet Tatiana Legat a transpus in mod adecvat acest balet in scena moldoveneasca.
In anul 1983 a avut loc premiera baletului national „Luceafarul”, pe motivele poemului omonim de Mihai Eminescu – ultimul din marii romantici ai sec. XX. Profunzimea filosofica a poemului eminescian plaseaza aceasta lucrare printre capodoperele literaturii universale. Complexitatea universului poetic, patrunsa de simplitatea inedita a versului eminescian, a reprezentat o sarcina destul de grea in aspectul abordarii muzical-scenice a poemului. „Luceafarul” este prima lucrare in genul de balet a compozitorului Eugen Doga, in care autorul a imbinat principiile simfonismului clasic cu traditiile muzicii nationale. V.Scepaciov si V.Ghelbet s-au pronuntat ca adevarati maestri ai scenei, creand inedite, prin splendoarea lor, chipurile Catalinei si a Luceafarului. Ulterior in aceste roluri au evoluat cu stralucire O.Gurievschi si A. Alexandrov. De altfel, toate chipurile create in scena de O.Gurievschi fascineaza printr-o larga si armonioasa gama sentimentala.
Alaturi de baletele clasice, repertoriul teatrului cuprinde si spectacole contemporane, ca de exemplu „Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici” de B.Pavlovski (in redactia lui G.Maiorov), „Romeo si Julieta” de S.Prokofiev, „Printul si cersetorul” de N.Simonean, montate de talentatul coregraf Eugen Garnet.
La teatru are loc schimbul generatiilor.
Astazi in functie de Prim-coregraf se afla Mihai Caftanat - un dansator de exceptie, Artist al Poporului din R.M., Erou al muncii din Vietnam.
Olga Gurievschi, Maestru emerit al artei din RM, este pedagog-repetitor. Printre elevii sai sunt artistii A.Homitchi, V.Statnai, A.Terentiev.
Elena Taricov, este un pedagog iscusit, care a daruit teatrului asa dansatori, ca Cristina Terentiev, Rada Duminica, Nicolae Balan, Svetlana Balta.
Tamara Podaruev – pedagog-repetitor, Maestru in arta, Artista emerita din Vietnam.
Teatrul se mandreste cu dansatorul Andrei Litvinov, Maestru in arta. Maniera lui se deosebeste printr-un anume aristocratism, caracter retinut, dar si plin de temperament, atunci, cand o cere dramaturgia. А. Litvinov poseda un dar actoricesc aparte, stie sa construiasca propria conceptie dramatica.
Ghenadie Badica, Maestru in arta, este inca un dansator recunoscut, cu o maniera artistica pregnanta.
Astazi pe scena teatrului se produce o noua pleada de dansatori talentati. Solistii Nadejda si Egor Scepaciov, Cristina si Alexei Terentiev, Anastasia Homitchi, Vladimir Statnai, Maria Poliudov, pastrand traditiile clasice bucura spectatorii prin capacitatile si realizarile sale in acest distins gen al artei. In aceasta ordine de idei, remarcam importanta si aportul Colegiului National de Coregrafie in formarea profesionala a artistilor de balet din Moldova. Acest colegiu a educat asa dansatori de performanta, precum V.Scepaciov, O.Ionel, E.Zaitev, Gh.Badica, A.Litvinov, N.Cotet, E.Scepaciov, C.Terentiev, A.Homitchi, V.Statnai, M.Poliudov, S.Vasilita, V.Bondarenco, A.Nazarenco si multi altii.
Trupa de balet a Teatrului National de Opera si Balet, pe parcursul intregii sale vieti, pline de inflacarare si revelatii artistice, ce a cuprins creatia a mai multor generatii de coregrafi si artisti, si-a creat imaginea unui colectiv de inalt profesionalism. Aceasta ne-o ilustreaza rezultatele turneelor intreprinse in Rusia, Laos, Vietnam, Bulgaria, Italia, Romania, precum si inalta apreciere, data de catre criticii teatrali reprezentantilor colectivului. Trupa de balet a teatrului e plina de energie, idei artistice, dorinta de a monta noi spectacole originale. Mai mult, ea intotdeauna a avut parte de spectatori recunoscatori.
Sursa: http://www.nationalopera.md
0 Comments:
Отправить комментарий