Mihai Volontir

Mihai Volontir este unul din cei mai talentati actori ai plaiului nostru. Si in teatru, si in film a creat roluri celebre. Fabuloasa popularitate de care s-a bucurat actorul pe parcursul anilor 70-80 s-a datorat harului sau innascut, experientei acumulate pe scena si pe platoul de filmare, cit si unei mari capacitati de munca. Naturaletea, farmecul, umorul - iata citeva calitati care-l caracterizeaza pe Mihai Volontir...
S-a născut la data de 9 martie 1934, în satul Glinjeni din raionul Rezina. De la vârsta de 18 ani a început să predea ca învăţător la şcoala rurală din satul Păpăuţi, Rezina. A făcut studii la Şcoala pedagogică din Orhei (1952-1955), după absolvirea cărora este numit directorul Căminului cultural din satul Lipceni (raionul Rezina).
Începând din anul 1957 este actor la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Bălţi, unde debuteazã în spectacolul "Chiriţa din Iaşi" în rolul Surugiului, devenind în scurt timp principalul interpret al unor personaje de prim-plan.A debutat ca actor de film la studioul cinematografic "Moldova-film" în anul 1967 în filmul lui Gheorghe Vodă şi Vlad Ioviţă Se caută un paznic, interpretând rolul lui Ivan Turbincă. A obţinut Premiul Naţional al RSSM în anul 1971. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Ivan Turbincă din filmul său de debut (1957) şi Dimitrie Cantemir din filmul omonim (1973).
Fiind remarcat pentru interpretarea sa, a fost invitat să joace în filme montate la studiouri din Rusia. Rolul ţiganului Budulai (care-şi caută liberatatea şi fericirea) din serialul TV Ţiganii (1979) i-a adus celebritate, transformându-l într-o figură marcantă a filmului moldovenesc din anii '70-'80. Succesul acestui serial a dus la realizarea unei continuări în anul 1984, intitulată Întoarcerea lui Budulai. I s-au decernat Premiul Naţional al Federaţiei Ruse (1980), Premiul Fraţii Vasiliev din Federaţia Rusă (1980) şi titlul de Artist al poporului (1984).
La începutul anilor 2000, autorităţile locale i-au conferit lui Mihai Volontir titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bălţi [3]. De asemenea, a primit "Ordinul Republicii", ce mai înaltă distincţie a Republicii Moldova. În anul 2000 a fost desemnat ca cel mai bun actor al secolului XX al cinematografiei moldoveneşti. Filmografie:
Se caută un paznic (1967) - Ivan Turbincă
Această clipă (1968) - Mihai Adam Singur în faţa dragostei (1969) - Obadă
Zece ierni pentru o vară (1969) - Ilie
Povârnişul (1970) - Andrei Spirea
Al patrulea ("Mosfilm", 1972) - Bonar
Acest dulce cuvânt – libertate ("Mosfilm", 1972) - Carlos
Dimitrie Cantemir (1973) - Dimitrie Cantemir
Podurile (1973) - Petrache
Bărbaţii încărunţesc de tineri (1974) - Andrei Răzlog
Nu crede ţipătului păsării de noapte (1976) - Ion Musteaţă
Povestea lui Făt-Frumos (1977) - Păsărila
Rădăcinile vieţii (1978) - Batir
Ţiganii ("Ekran", 1979) - miniserie TV - Budulai
Centarurii (1979)
Emisarul serviciului secret (1979)
Fii fericită, Iulia! (1983) - Radu
Întoarcerea lui Budulai ("Ekran", 1984) - Budulai
Sunt vinovat (1992)
Ciuleandra (2003).
Sursa: http://ro.wikipedia.org/

Mai departe

Teatrul National M.Eminescu

Chisinau, bd. Stefan cel Mare si Sfint,79
Telefon: (+373 22)
anticamera: 22-64-27
casa de bilete: 22-11-77
E-mail: tnme@eminescu.md
Website: http://www.eminescu.md/

Mai departe

Teatrul National M.Eminescu

Primul teatru stabil de expresie romana din Basarabia, al carui succesor de drept este actualul National de la Chisinau, nava - pilot a culturii dintre Prut si Nistru, a luat fiinta la 10 octombrie 1920 din initiativa unui grup de fruntasi ai vietii publice locale in frunte cu Sergiu T.Nita, ministru al Basarabiei in guvernul Romaniei, Stefan Ciobanu, membru al Academiei Romane, scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici si regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu. Prima stagiune a fost deschisa cu spectacolul "Fantana Blanduziei" de Vasile Alecsandri. Aceasta trupa a activat o singura stagiune, reusind sa joace peste 25 de premiere.
In anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din Bucuresti este intocmit un proiect in vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propaganda a Ministerului Artelor pentru Basarabia, Bucovina si Transilvania. Actorilor bucuresteni Vasile Leonescu si Constantin Marculescu li s-a incredintat reorganizarea Teatrului din Chisinau, care in noua sa componenta a incercat sa agreeze piese originale, precum si lucrari din dramaturgia franceza, italiana, rusa, norvegiana.precum si lucrari din dramaturgia franceza, italiana, norvegiana, rusa.Timp de un deceniu directoratul Teatrului National din Chisinau a fost asigurat de personalitati de aleasa marca - George Toparceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Stefan Braborescu, Sergiu Cujba, Misu Fotino au insufletit chipuri si forme la rampa primului teatru romanesc profesionist de la Chisinau. Legenda vorbeste si de unele spectacole extraordinare, regia carora a fost semnata de A.I.Maican, dar... printr-un ordin ministerial in anul 1935 "din motive financiare" au fost "suspendate" trei teatre nationale: Craiova, Cernauti si... Chisinau. Primul Teatru National din Chisinau nu s-a bucurat de longevitate, dar existenta lui a avut o mare importanta pentru cultura Basarabiei. In anul 1933, din ratiuni propagandistice, la Tiraspol, capitala Republicii Autonome Moldovenesti, a fost infiintat Teatrul Moldovenesc de Stat. Dupa cum atesta documentele vremii, reflectate si in presa, dupa 28 iunie 1940, cand Basarabia a fost incorporata in URSS, in locul Teatrului din Tiraspol a fost organizat Teatrul Moldovenesc de Stat al RSSM cu sediul la Chisinau, purtand din 1954 numele lui A.S.Puskin. Trupa care activase la Tiraspol si care in majoritate s-a mutat in Basarabia, a fost aici completata cu forte artistice basarabene.
Dintre spectacolele de rezonanta ale acestui teatru de o valoare artistica incontestabila au fost: "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale, regia Eugeniu Ureche; "Ovidiu" V.Alecsandri, regia Victor Gherlac; "Tache, Ianche si Cadar" de V.I.Popa, regia Valeriu Cupcea; "Regele Lear" Shakespeare, regia Victor Gherlac; "Romeo si Julieta" Shakespeare, regia Andrei Baleanu; "Revizorul" de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creatie s-a infiripat intre autorul dramatic Dumitru Matcovschi si regizorul Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Presedintele", "Pomul vietii" si "Abecedarul" au jucat un rol remarcabil in miscarea de renastere nationala.
In anul 1994 teatrul devine National "Mihai Eminescu", titlu care onoreaza, dar si obliga. O noua perioada a debutat, cand trupa teatrului a fost revigorata cu forte actoricesti tinere, fostii absolventi ale prestigioaselor scoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iasi, Chisinau.Timp de cativa ani colectivul Teatrului National a produs circa 30 de premiere: "Legaturi primejdioase" dupa Ch.de Laclos; "Un veac de singuratate" dupa G.G.Marquez; "Amadeus" dupa P.Shaffer; "Steaua fara nume" de M.Sebastian; "Anna Karenina" dupa L.Tolstoi – toate in regia lui S.Vasilache; "Cumetrele" de M.Tremblay, regia P.Bokor (Canada); "Hamlet" de Shakespeare, regia S.Vasilache; "Apus de Soare" de B.S.Delavrancea, regia N.Toia (Bucuresti); "Scoala nevestelor" de Moliere, regia A.Kiriuscenko (Moscova); "Fratii Karamazov" dupa F.Dostoievski, regia S.Vasilache; "Cine are nevoie de teatru?" de T.Wertenbaker, regia P.Bokor (Canada).
Spectacolele Teatrului National au cucerit simpatia publicului la prestigioase festivaluri: Festivalul “I.L.Caragiale” Bucuresti, 1993; 1994; Festivalul scolilor europene de teatru, Tirgul Mures, 1994; Festivalul de comedie Bucuresti,1995; Festivalul “A.P.Cehov” Moscova, mai 1998; Festivalul Divadelna Nitra’98, Slovacia; Festivalul “Zolotoi Liv” Lvov (Ucraina), 1998; Festivalul de Comedie din Vaslui 2000, 2005, 2008. Gala Teatrelor Nationale (Cluj-Napoca, 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 s.a.Teatrelor Nationale (Cluj-Napoca, 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 s.a.
Sursa: http://www.eminescu.md/

Mai departe

Orheiul Vechi

Intrand in cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi, nu simti cand se termina semnul civilizatiei prezente, fiindca este prea puternic socul celui dintai contact cu lumea din basm daltuita in piatra care apare brusc in fata ochilor. Amplasat intr-un peisaj a carui alcatuire este uimitor de contrastanta cu relieful obisnuit in general pentru morfologia geografica a Basarabiei, orheiul Vechi este o colosala si covarsitoare surpriza. Oricate explicatii vor cauta geologii naturalisti si istoricii, nimeni nu va putea explica pina la capat fantastica opera de asamblare intr-o tulburatoare armonie a irepetabilei diversitati din peisajul basarabean. Este o adevarata opera de arta in care generozitatea revarsata de natura este completata in mod fericit de amprenta umana.Suprafata complexului arheologic este extraordinar de mica pentru numarul mare al monumentelor naturale si de arhitectura descinse direct din istorie si legenda. Fiecare din aceste monumente provine dintr-un alt timp, isi are propria sa poveste si propriul sau peisaj. Fiecare monument, privit in diferite anotimpuri, isi schimba infatisarea, oferind de fiecare data o alta imagine. Iar toate la un loc, asamblate intr-o stricta armonie alcatuiesc minunea careia i s-a dat denumirea Orheiul Vechi, care, de fapt, este o provocare aruncata de natura si de destinul istoric al acestor locuri capacitatii umane de a reda prin cuvinte impresiile sufletesti si vizuale.Stand intr-un punct fix, sus pe marginea promontoriului de stanca conturat de meandrele Rautului, insinuate serpuitor pe fundul defileului creat in forma de lira, si contemplind panorama din jur, ai senzatia comprimarii spatiului si timpului, ca si cand cineva le-ar fi pus aici, aducand nepretuitele comori in aceasta tainica ascunzatoare spre a le feri de orice primejdie. Cu toate acestea, in ultimul timp suntem martorii degradarii totale a unuia dintre cele mai valoroase monumente istorice, etnografice si naturale. De aceea, in acest site, va vom povesti despre istoria monumentelor, despre cercetarile stiintifice efectuate, despre trecutul si prezentul acestor locuri pitoresti, in speranta ca impreuna vom reusi sa pastram ceea ce ne reprezinta.
In cavernele de piatra se atesta prezenta primelor asezaminte umane vechi de peste cateva sute de mii de ani. Pe dealul stancos, in secolele V-III i.e.n., a existat o puternica fortificatie a geto-dacilor. Getii la acea perioada aveau un calendar propriu. Printre ruinele fortificatiei antice se gaseste locul unui asemenea calendar, care mai indeplinea functia de sanctuar pentru oficierea slujbelor si practicilor religioase in aceasta comunitate antica. Pe malul opus pot fi distinse ruinele "Orasului Nou" al Hoardei de Aur cu numele Seihr-al-Gedid (sec.XIII-XIV), considerat de cercetatori drept una din capitalele tatarilor in perioada expansiunii lor spre Europa. Dupa recucerirea acestor locuri de ostenii moldoveni, este inaltata o puternica cetate din piatra (sec. XV) Orhei, ruinile careia au ajuns pana in zilele noastre. La fel, din perioada medievala s-a conservat intr-o stare functionala o manastire ortodoxa rupestra "Adormirea Maicii Domnului" (unele date o atesta drept anterioara sec. XII), largita si modificata in stanca potrivit canoanelor religioase in diferite secole. Acum manastirea de calugari poate fi vizitata de turisti in orice perioada a anului, cu precadere in timpul sarbatorilor crestine.
Pe la mijlocul sec. XVII, din considerente geo-strategice, orasul Orhei prin ordinul domnitorului Moldovei Vasile Lupu este stramutat cu 18 km spre nord la intrarea in cheile Rautului, fapt care a facilitat conservarea vestigiilor civilizatiilor ce s-au perindat prin aceste locuri, intr-un adevarat complex muzeal multicultural sub cerul liber.
Surse: http://orhei.dnt.md/ http://www.amadeus.md/

Mai departe

Cetatea Soroca

Excepţional monument de arhitectură defensivă din epoca Renaşterii, unic în felul său din Europa de Est.(1470)
O veche legenda spune, că în perioada dramatică a inovaţiei turceşti, una dintre cetăţile Moldovei a rezistat mult timp în faţă invadatorilor. S-au epuizat rezervele de apă şi hrană, dar apărătorii nu cedau. Şi atunci le-au venit în ajutor cocorii. Ei ţineau în plisc ciorchine de struguri pe care i-au aruncat celor asediaţi, izbăvindu-i astfel de foame şi sete. De atunci moldovenii au îndrăgit această pasăre, ea devenind simbol bunătăţii, fericirii şi belşugului. Cuibul de cocor în vîrful unui copac de lîngă casă e semnul de sporire a familiei. Cetatea se află în centrul oraşului Soroca, la cca 160 km nord de Chişinau. În evul mediu Soroca era parte intregantă al unui întreg sistem defensiv al statului moldovenesc, compus din 4 cetăţi la Nistru, 2 - la Dunare şi 3 – în nordul ţării.În felul acesta, frontierile principatului erau apărate de o adevărată “centură de cetăţi din piatră”. Cetatea Soroca a fost edificată la unul din vadurile Nistrului, pe locul unei fortificaţii mai vechi. La 1499 din porunca lui Ştefan cel Mare, pe locul fortăreţei genoveze (Alciona) se construieşte o cetatea din lemn de formă pătrată. Între 1543 – 1546, cînd în Moldova se află la domnie Petru Rareş, cetatea a fost refăcută din temelii. Drept material de construcţie a fost folosită piatra şi arăta cetatea la fel cum arată şi acum, adică în formă circulară cu diametrul de 37,5 m şi cu 5 turnuri poziţionate la egală distanţă unul de altul.
 La edificarea acestei cetăţi meşterii au luat ca bază legea supremă a armoniei – “tăietura de aur”, deaceea această construcţie este unicală printre monumentele de arhitechtură defensivă din Europa.Cetatea Soroca e renumită şi prin faptul, că în timpul „Campaniei de la Prut” de la 1711 aici s-au unit împotriva turcilor detaşamentele de moldoveni ale lui Dmitrie Cantemir şi oştirile ruseşti comandate de Ţarul Petru I. În diferite perioade de timp în această cetate au fost Bogdan şi Timuş Hmelniţchi, Alexandr Suvorov, etc. Acesta este un monument medieval din Moldova, păstrat în forma sa iniţială. În afară de aceasta, s-au păstrat şi mica biserică militară situată deasupra porţii principale.
Oaspeţii oraşului Soroca mai pot vizita în rîpa lui Bechir un schit din sec. XIX, „Dealul Ţiganilor”, spitalul raional (sec. XIX), muzeul raionului Soroca, Biserica „T. Stratilat”(stil eclectic, sec XIX), Biserica „Adormirii Maicii Domnului” (1842).
Cu şapte km mai la nord de Soroca se află cunoscutul sat de pietrari – Cosăuţi.
Sursa: http://www.hotelsmoldova.md/

Mai departe

Moldova

Republica Moldova este un stat independent situat in Europa de Sud, la nord, est si sud invecinindindu-se cu Ucraina, iar la vest cu Romania. Republica Moldova (in trecut Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca) a facut parte din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Iar intre I-ul si al II-lea razboaie mondiale a fost reunita la Romania dupa peste 100 de ani de ocupare ruseasca. Este cunoscuta in lume si sub denumirea de Basarabia, gubernie a Rusiei intre 1812-1918 dupa ce a fost rupta din trupul Moldovei istorice.
La 27 august 1991 Republica Moldova si-a proclamat independenta. La 30 ianuarie 1992 Republica Moldova a aderat la Conventia pentru Securitate si Cooperare in Europa, iar la 2 martie 1992 a fost admisa in Organizatia Natiunilor Unite. in 1994 Republica Moldova a aderat la programul Parteneriatul pentru Pace al NATO, iar in 1995 a fost admisa in Consiliul Europei. Chisinaul este capitala Moldovei si cel mai mare oras. Alte mari orase sunt Tiraspol, Tighina, Balti, Cahul si Orhei.
Suprafata: total: 33,843 km patrati
Clima: ierni moderate, veri calde
Numarul Populatiei: 3383332
Nationalitatea: substantiv: Moldovean(Moldoveni) adjectiv: Moldovean
Grupuri etnice: Moldoveni/Romani 78%, Ucraineni 8.4%, Rusi 5.1%, Bulgari 1.9%, Gagauzi 4.4% , altele 1%
Religii: Ortodocsi 98%, Evrei 1.5%, Baptisti si altele 0.5% (2000)
Limbi: Moldoveneasca (oficial, de fapt la fel ca si limba Romana), Rusa, Gagauza (un dialect Turcesc)
Sursa:  http://www.moldova.org/

Mai departe

Manastirea Saharna

Manastirea Saharna, este situata la 8 km de Rezina, 45 km de or. Orhei si 120 km de Chisinau. Complexul monastic si rezervatia naturala se intinde pe o suprafata de 670 de hectare si sunt luate sub ocrotirea statului.
In defileul manastirii, spre apus fusese mai inainte un schit numit Horodiste, avand o bisericuta sapata in stanca cu hramul Bunavestire. Pe la 1776 un schimonah, Vartolomeu Ciungul, venind din Rusia cu cativa frati si monahi si gasind schitul nelocuit, au reparat biserica si chiliile si s-au asezat in ele.
In 1863, in vremea staretului Serafim, a mai fost construita o biserica, cea de iarna, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, cu un corp de chilii.
De la intemeierea manastirii, in 1776, si pana in 1919 aceasta manastire a fost condusa de 24 stareti.
Functionarea manastirii a fost intrerupta in 1964, cand in locul calugarilor, care au fost alungati, in manastire a fost amenajat un spital pentru copiii cu handicap. Biserica Sfanta Treime a fost transformata in depozit al spitalului, iar biserica de iarna — in club. In interiorul complexului monastic s-a zidit o casa si o cantina. Acesta a functionat pana in 1990, cand, la cererea credinciosilor satului Saharna, a fost redeschisa manastirea.
In 1992 au fost reparate chiliile, trapeza, bucataria, si staretia. Unul dintre primii calugari ai manastirii reinfiintate a fost ieromonahul Neonil. Acest preot a venit din Romania la manastirea Saharna, refugiindu-se in 1944, de la manastirea Rudi.Manastirea rupestra de la Saharna se afla la cateva sute de metri de amplasamentul manastirii. De dimensiuni reduse, schitul-manastire de la Saharna nu are o semnificatie arhitectonica deosebita, dar poseda o valoare istorica incontestabila, legata de construirea manastirii de zid Saharna.
Biserica schitului, mai degraba un paraclis, are scobit in interiorul stancii un altar, despartit de naosul rectangular de un mic iconostas. Cateva chilii continua anfilada incaperilor. Din cauza demolarii peretelui de fatada, construit din stanca originara, actualul perete este zidit din blocuri de cotilet.
Biserica schitului, construita in 1776 a avut hramul "Buna vestire" ctitorul ei fiind schimonahul Bartolomeu. Dimensiunile manastirii rupestre sunt de 17m X 5m. O terasa larga uneste toate partile componente ale schitului, formand o compozitie alungita. Planul bisericii "Buna vestire", are forma unui patrulater cu lungimea de 5,3 m si latimea de 4,1 m, inaltimea fiind de 2,5 m.
Manastirea rupestra a fost reparata in anii 1991-1994. Cele 4 chilii sapate in stanca, situate langa aceasta biserica, au fost reparate in 1997. In apropierea bisericii rupestre se afla o pestera ingusta in care, conform unei legende, s-a retras in schimnicie ieromonahul Vartolomeu, intemeietorul manastirii.
Sursa:  http://www.moldova.org/

Mai departe

Manastirea Japca

Manastirea Japca, situata la o distanta de 10 km de oraselul Camenca, pe malul Nistrului, este singura manastire din Republica Moldova care n-a fost desfiintata de catre autoritatile sovietice.
Aceasta manastire are o rara amplasare prin frumuseta orizontului ce se deschide privirilor turistilor. Stancile de deasupra manastirii si indeosebi de la schitul vechi, serpuirile Nistrului ce se pot urmari cu privirea pana departe stejarii si gradinile ce o inconjoara constituie frumusetea deosebita a manastirii.
Localitatea Japca dateaza din secolul al XVII-lea. Majoritatea documentelor numesc mosia si schitul Japca, iar unele Jabca, ori Sabca.
Prima mentiune despre schit dateaza din 25 mai 1693; nefiind consemnata si in alte documente, ea ramane discutabila.
A. Zasciuc vorbeste despre intemeierea schitului de catre ieromonahul Iezechiil, venit din Lemberg, in sec. XVII. Dupa alte date, acest calugar a venit de la manastirea Deleni din Moldova. El s-a asezat in padure, pe culmea dealului, unde a sapat in stanca bisericuta cu hramul Inaltarea Sfntei Cruci si cateva chilii.
Schitul a existat, conform unor izvoare de arhiva, si inainte de 1764. Observam aceasta din documentul despre procesul de judecata din 1796, la care staretul Teodosie aduce ca martor pe ieromonahul Nicodim, care se afla inaintea lui la schit. Pe de alta parte mosia razaseasca Japca nu are o vechime mare, pentru ca cei batrani, de la care se trage proprietatea pamantului: Budeci, Malai-Rau si Furdui, au trait pe vremea lui Constantin-Voda Mavrocordat (1733-1735; 1741-1743; 1748-1749). De aici rezulta ca inainte de anul 1764 schitul inca nu era bine organizat. De aceea data intemeierii, acceptata de toti istoricii, este 1770, cand calugarii parasesc chiliile din stanca si se aseaza in vale, pe locul manastirii actuale.
Succesorul lui Teodosie, intre anii 1808-1810, a fost ieromonahul Nicandru, venit la Japca de la Mitropolia din Iasi.Intre anii 1810-1818 schitul a fost condus de catre ieromonahul Calist. In 1818 schitul Japca a primit statutul de manastire.
In timpul primului razboi mondial, mai multe calugarite s-au refugiat, din Polonia ruseasca, in manastirea Lesna de langa. Holm. In urma deciziei Sfantului Sinod din Sankt-Petersburg, din 20 aprilie 1916, arhiepiscopul Atanasie al Basarabiei a dispus asezarea calugaritelor refugiate din Lesna la manastirea Japca, calugarii fund mutati la manastirea Harjauca.
In 1940 maicile si surorile au fost izgonite din manastire, autoritatile din localitatea Japca, cu acordul sovieticilor, au confiscat toata averea locasului sfant, dar in 1941, o data cu venirea Armatei romane, maicile s-au reintors la manastire, primind toata gospodaria inapoi.
Biserica de vara, construita in 1915, are trei altare, toate situate in partea estica: in centru - hramul Inaltarea Domnuhu, in dreapta - Schimbarea la Fata si in stanga - Sfanta Cruce.
Manastirea Japca se conduce dupa pravile si randuieli rusesti. Aici nu se mananca carne, se citeste Psaltirea.
Turistii, care viziteaza aceasta manastire, sunt impresionati de conservatismul ce domneste aici - nu dispun de energie electrica si o socot necurata, vizitatorii straini sunt primiti cu raceala si banuiala.
Sursa: http://www.moldova.org/

Mai departe

Teatrul "Eugene Ionesco"

Chisinau, bd.Renasterii 15
Telefon: (+373 22) 24 03 93, 24 03 67
E-mail: teatrul.ionesco@starnet.md
Website:  http://www.tei.md

Mai departe

Teatrul „Eugène Ionesco”

Teatrul „Eugène Ionesco” este unul din principalele teatre din Chişinău. A fost fondat la puţin timp după proclamarea independenţei Republicii Moldova, la 11 septembrie 1991. Teatrul a fost creat la iniţiativa unei echipe de actori, proaspeţi absolvenţi ai Şcoli de teatru „Şciuikin” din Moscova, în frunte cu Petru Vutcărău. Eugène Ionesco şi-a dat personal acordul ca noul teatru să-i poarte numele, acesta fiind primul trofeu obţinut de către descendenţii şcolii vahtangoviene. Cunoscutul regizor şi actor basarabean Petru Vutcărău a fost primul regizor şi director artistic al teatrului, actualmente fiind şi directorul teatrului.În 1990, un grup de 13 actori, în frunte cu Petru Vutcărău, părăsesc teatrul „Luceafărul” şi devin un teatru „ambulant”. Noua trupă, numită deja Teatrul „Eugene Ionesco” (directorul teatrului fiind în acel moment Alexandru Corduneanu), se stabileşte temporar la Râmnicu-Vâlcea, România, unde li se oferă cazare şi o scenă în care pot monta şi prezenta spectacole. După 5 luni de şedere la Vâlcea, teatrul întreprinde primul său mare turneu, care a cuprins cele mai mari oraşe din România – Târgu-Mureş, Cluj, Oradea, Timişoara, Arad, Bucureşti. În această perioadă teatrul cucereşte primele sale premii la diverse festivaluri de teatru şi înregistrează două spectacole din repertoriul său la Televiziunea Română, spectacole păstrate şi în ziua de azi în fondurile TVR.
În vara anului 1991 teatrul revine la Chişinău, iar în toamna aceluiaşi an este oficializat în cadrul Ministerului Culturii. Petru Vucărău devine prim-regizorul teatrului. Val Butnaru, jurnalist şi dramaturg, îşi asumă direcţia artistică a TEI, direcţia administrativă fiind asigurată de Valentin Todercan. Teatrul a fost temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga 21A.
În perioada 1991–1995 în teatru au fost montate spectacole renumite, cum ar fi Aşteptându-l pe Godot, Cântăreaţa cheală, Iosif şi amanta sa, Pescăruşul, Chiriţa în provincie, Regele moare, Voci în lumina orbitoare – spectacole premiate în toate colţurile lumii, din Franţa până în Japonia. În 1994 teatrul a fost invitat să participe la Festivalul de teatru de la Avignon (Franţa) cu trei spectacole din repertoriu. Tot de atunci datează şi colaborarea teatrului cu regizorii din SUA Kenneth Kampbell şi Moshe Yassur.
 În 1993 teatrul devine membru al ITEM (Informal European Theatre Meeting). În 1994, la iniţiativa directorului artistic Val Butnaru, teatrul iniţiază şi organizează, împreună cu Ministerul Culturii, Bienala Teatrului „Eugène Ionesco” (BITEI) – primul în Moldova Festival Internaţional de Teatru –, un eveniment teatral şi cultural unic în ţară.
În 1995 ambii directori – Val Butnaru şi Valentin Todercan – părăsesc teatrul. Direcţia artistică este preluată de Petru Vutcărău (aici se încheie prima perioadă a existenţei teatrului), iar din 1997 director manager al TEI devine Veaceslav Reabcinschi.
În 2000, teatrul „Ionesco” este nevoit să-şi părăsească primul sediu temporar – din strada N. Iorga - pentru a se muta în altul, la fel temporar – sediul Centrului de Cultură şi Artă „Ginta Latină”, pe strada Sfatul Ţării 18.
Anul 2001 marchează, într-un fel, începutul celei de-a treia perioade în istoria TEI, legată de venirea, în bloc, a unui nou grup de actori - absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În această perioadă teatrul îşi diversifică sensibil spectrul activităţilor - abordează teme noi, dezvoltă în continuare tradiţia „spectacolelor mari”, colaborează cu regizori invitaţi, acordă o atenţie sporită dramaturgiei moderne, naţionale şi internaţionale, cu un pronunţat aspect social, promovează noi nume în regie. În 2000, Ion Sapdaru, actor şi regizor la Teatrul Naţional din Iaşi (România) montează la TEI spectacolul Hamlet după Shakespeare, o importantă realizare atât pe plan regizoral, cât şi pe cel actoricesc. Unul dintre cele mai importante proiecte din această perioadă a fost spectacolul Maşinăria Cehov după piesa lui Matei Vişniec – prima colaborare internaţională a teatrului cu compania de teatru Les Oiseaux de Passage din Die, Franţa. Regizorul Nugzar Lordkipanidze din Georgia vine la TEI să monteze spectacolul Mizantropul după Labiche.
Interesul TEI faţă de problemele sociale, reflectate în dramaturgia modernă naţională şi internaţională, se materializează în montarea spectacolelor Un orb şi o oarbă pe culmile Caucazului, Oameni ai nimănui, Stopped EU.ro.PA!, Chip de foc.
Unul dintre cele mai recente proiecte ale TEI este „stagiunea retro” – reluarea spectacolelor de cea mai largă rezonanţă, cu anumite modificări de regie şi distribuţie. În cadrul acestui proiect au fost deja relansate spectacolele Revizorul de Gogol şi Chiriţa în provincie de Alecsandri.
În 2002 Andrei Locoman devine director manager al teatrului. În februarie 2007, prin decizie guvernamentală, Teatrului „ Eugène Ionesco” i se acordă un sediu propriu – clădirea fostului centru de agrement „Moscova”.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/

Mai departe

"Moldova - Concert"

MD2012, Moldova
or. Chişinău, str. Puşkin 21
Palatul Naţional
tel.:(+373 22)
23-31-94 - antikamera
23-41-21 - fax
23-36-95 - contabil - şef
23-42-15 - contabilitatea
23-46-85 - manager pentru activitatea probleme artistică
23-39-96 - serviciul personal
Casele
tel.:
21-35-44
21-38-91
Website: http://www.moldovaconcert.md/

Mai departe

Orchestra de muzică populară „Mugurel”

În anul 1966 în circuitul vieţii muzicale din Moldova apare un nou colectiv – Ansamblul „Mugurel” dirijat de Valeriu Negruţi, solişti vocali Maria Drăgan, Valentina Cojocaru, Vasile Marin, Anastasia Istrati, Lidia Bejenaru În cei 8 ani de activitate au mai fost la pupitrul dirijoral Alexandru Vacarciuc, Mircea Oţel, Vasile Eşanu. Au mai activat instrumentiştii Nicolae Botgros, Petre Dabija, Ion Ciobanu. Ansamblul „Mugurel” a susţinut o activitatea concertistică prodigioasă în localităţile Moldovei, dar şi în fostele republici unionale. A înregistrat cîteva programe de concert la Radio Moldova. Au realizat un film muzical. În anul 1974 s-a desfiinţat.
Orchestra de muzică populară „Mugurel” a fost înfiinţată de Ion Dascăl în anul 1987. Componenţa acestui colectiv include muzicieni, care demonstrează talent şi pasiune pentru muzică populară, solişti-vocali care îşi adună un vast şi variat repertoriu, readucînd în circulaţie bijuterii ale folclorului naţional. Pe parcursul anilor au activiat în orchestra „Mugurel” Zinaida Julea, Nicolae Glib, Mihai Ciobanu, Ioana Căpraru, Tamara Chiţaniuc, Ana Barbu, Constantin Rotaru, Dumitru Gheorghiu, Vlad Gheorghelaş, Ileana Ţurcanu, instrumentiştii Ion Buldumea, Timofei Rusu, Nicolae Robu, Valentin Golomoz, Sergiu Diaconu, Marcel şi Cătălin Dascăl.
Pe parcursul anilor de activitate artistică Orchestra de muzică populară „Mugurel” dirijată de Ion Dascăl a susţinut aproximativ 1000 de concerte în localităţile Moldovei. Au realizat mai multe albumuri şi CD-uri cu solişti vocali şi instrumentişti, atît angajaţi ai orchestrei cît şi invitaţi. Au fost realizate mai multe serate de creaţie şi spectacole de divertisment organizate de OCI „Moldova-Concert”.
Sursa: http://www.moldovaconcert.md/

Mai departe

Chisinau - capitala "Piciorului de Plai..."

Chişinăul este un important centru administrativ, politic, economic, ştiintific, cultural şi turistic al Republicii Moldova. Situat pe şapte coline, oraşul poate impresiona pe oricare. Pe harta geografică a lumii îl găsim la 470 02' latitudine nordică şi 28 050' longitudine estică. Are o suprafaţă de circa 120 km. p. Numărul populaţiei Chişinăului se apropie de un milion.
Oraşul este constituit din cinci sectoare administrative: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana, Râşcani. Are stemă, imn şi drapel propriu.
Una dintre cele mai îndrăgite sărbători ale chişinăuienilor este Hramul oraşului, care se serbează anual de Ziua Acoperământului Maicii Domnului - la 14 octombrie.
Oraşul Chişinău are o istorie plină de zbucium, cu perioade de urcuş, dar şi cu altele de declin. Pentru prima dată denumirea „Chişinău" este datată cu 17 iulie 1436. Savanţii afirmă ca această denumire ar însemna "izvor, sipot, cişmea".În secolul al XIX-lea se elabora primul plan general al oraşului, prin care se stabilea centrul urbei, piaţa principală, direcţia străzilor. A început construcţia unor clădiri mari, din piatră, nemaivăzute până atunci prin concepţia şi splendoarea lor. În anul 1836 în centrul Chişinăului a fost terminată construcţia Complexului Catedral, compus din Catedrala Naşterii Domnului şi Clopotniţă. Cu un secol şi ceva mai târziu aceasta din urmă a împărtăşit soarta multor bicerici din fosta Uniune Sovietică -a fost aruncată în aer. Acum câţiva ani, graţie iniţiativei unor personalităţi marcante şi conducerii Primăriei municipiului Chişinău, ajutorului generos al chişinăuienilor, Clopotniţa a fost restabilită, iar Catedrala reparată. La iniţiativa Primăriei şi Mitropoliei Moldovei, în legătură cu cea de-a 170-a aniversare de la sfinţirea oficială a acestui important obiectiv arhitectural-istoric, anul 2006 a fost declarat „Anul Catedralei Mitropolitane Naşterea Domnului".
În anii celui de-al doilea război mondial capitala Moldovei a fost distrusă aproape totalmente. Însă, într-un scurt răstimp, oraşul a renăscut, devenind, după o frumoasă expresie a poetului Gheorghe Vodă, „oraş din albe flori de piatră".
În ultimii ani capitala Republicii Moldova şi-a primenit cu mult chipul. S-au desfăşurat lucrări de construcţie şi reconstrucţie a străzilor, a liniilor de troleibuze, a şcolilor, bibliotecilor, librăriilor etc. Putem enumera în acest sens străzile Ismail, Ceucari şi Ciuflea, Pan Halippa, liniile de troleibuze spre Porţile Oraşului, Gara de Sud, Poşta Veche, linia Buiucanii Vechi - Durleşti, linia Petricani - Universitatea Agrară, linia de troleibuz de pe str. Independenţei, bd. Mircea cel Bătrân, Casa Limbii Române, Centrul Academic „Mihai Eminescu", Casa Cărţii „Petru Movilă", etc.Un adevărat panteon naţional îl constituie Aleea Clasicilor din centrul Chişinăului, care s-a completat cu busturile lui Nichita Stănescu, Octavian Goga, George Bacovia, Mihail Sadoveanu, ş.a.. Bucură privirile chişinăuinilor şi oaspeţilor capitalei monumentele lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Petru Movilă, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, ridicate şi ele în ultimii ani.
La Chişinău se desfăşoară cele mai spectaculoase acţiuni culturale din Moldova. Vom menţiona îndeosebi Festivalul internaţional „Mărţişor", care are loc anual pe parcursul ultimilor 30 de ani, Festivalul internaţional „Invită Maria Bieşu", organizat de primadona Operei Naţionale - Maria Bieşu, Festivalul internaţional de dansuri sportive, impulsionat de renumitul ansamblu „Codreanca", Festivalul internaţional al teatrelor unui singur actor „One Man Show", Festivalul internaţional al teatrelor de păpuşi „Sub căciula lui Guguţă", manifestările din Piaţa Marii Adunări Naţionale legate de Ziua Independenţei, sărbătoarea „Limba Noastră", Hramul Oraşului, Revelion etc. Ne mândrim cu asemenea colective municipale cum sunt : Teatrul de păpuşi „Guguţă", premiant al numeroaselor concursuri internaţionale, teatrul municipal „Satiricus", care numai într-un deceniu şi ceva de activitate a devenit cunoscut departe peste hotarele republicii, Asociaţia „Buciumul", formaţiile municipale „Trigon", „Amadeus", „Concertino", „Taraful capitalei". În vara anului 2005 Chişinăul a găzduit Campionatul European Individual Feminin de Şah.O mândrie a Chişinăului şi a întregii republici sunt celebrităţile care s-au manifestat în diverse domenii ale culturii şi statorniciei neamului: Maria Cebotari, Tamara Ciobanu, Maria Bieşu, Nicolae Sulac, Leonid Baxan, Nicolae Botgros, Gheorghe Eşanu, Serghei Lunchevici, Dumitru Blajinu, Maria Dragan, Eugeniu Ureche, Veniamin Apostol, Domnica Darienco, Constantin Constantinov, Ecaterina Cazimirov, Mihai Muntean, Ion Paulencu, Veronica Garştea, Dumitru Cheorghiţă, Vasile Zagorschi, Doina şi Ion Aldea -Teodorovici, Petre Teodorovici, Vladimir Curbet, Eugeniu Doga, Nelli Cameneva, Mefodie Apostolov, Ion Suruceanu, Mihai Dolgan, Liubomir Iorga, Vasile Iovu, Spiridon Mocanu, Ion Furnică, scriitorul Alexe Mateevici, Ion Druţă, Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Liviu Damian, Ion C. Ciobanu, Emil Loteanu, Liviu Deleanu, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, plasticienii Mihai Grecu, Glebus Sainciuc, Valentina Rusu-Ciobanu, sportivii Nicolae Juravschi, Elmira Scripcenco-Lotie, Tudor Casapu, Ion Dosca, savanţii Nicolae Testimiţeanu, Constantin Popovici, Nicolae Corlăteanu, Haralambie Corbu, Simion Cibotaru, Diomid Gherman, Ion Mahu, Andrei Andrieş, Ion Borşevici, Ion Dediu, Timofei Moşneaga, Natalia Gheorghiu, părinţii spirituaţităţii noastre mitropolitul Gravriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Gurie Grosu şi mulţi-mulţi alţii care au făcut şi fac bună imagine spirituală a noastră.În municipiul Chişinău locuiesc oameni de diferite naţionalităţi şi confesiuni, însă graţie sufletului deschis al poporului nostru, harăzit de bunul Dumnezeu, caracterului primitor al moldovenilor, precum şi politicii etno-culturale pline de corectitudine a autorităţilor locale, în capitală s-a creat un climat favorabil, armonios al relaţiilor dintre reprezentanţii diferitor popoare conlocuitoare, fapt ce constituie o garanţie a stabilităţii sociale.
În anul 1999, în semn de recunoştinţă a eforturilor în propagarea idealurilor unităţii europene, oraşul Chişinău s-a înverdnicit de Drapelul de Onoare al Consiliului Europei, iar în anul 2003 de Placheta de onoare a Consiliului Europei.
Sursa: http://chisinau.at.ua/

Mai departe

Orchestra Naţională de muzică populară „Lăutarii”

Orchestra Naţională de muzică populară „Lăutarii” a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filarmonicii de Stat din Moldova de binecunoscutul interpret Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul şi violonistul Mircea Oţel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci. Chiar de la început formaţia a fost în căutarea identităţii sale, a stilului interpretativ, a unui repertoriu adecvat, fără a se impune plenar în circuitul vieţii muzicale.
În anul 1978 conducerea orchestrei „Lăutarii” o preia violonistul Nicolae BOTGROS. Personalitate artistică complexă şi viguroasă, dublată de o majoră forţă temperamentală, cu tenacitate şi îndrăzneală, a învins obstacole greu de imaginat. S-a afirmat în plan interpretativ şi dirijoral, materializîndu-şi cunoştinţele prin multiple realizări remarcabile. Într-un timp record reuşeşte să plaseze orchestra în prim-planul muzicii populare, devenind un simbol, un fenomen inegalabil. Fiecare recital al orchestrei „Lăutarii” se transformă în act de cultură de înaltă calitate, atît prin interpretarea pătrunsă de profunzimea redării mesajului muzical, cît şi prin varietatea repertoriului foarte atractiv. Bogata experienţă scenică îi permite dirijorului Nicolae Botgros să menţină orchestra într-o formă impecabilă, deşi componenţa sa a cunoscut mai multe modificări.
Publicul spectator prezent la spectacolele formaţiei, ele fiind frecvente, a remarcat întotdeauna virtuozitatea, sunetul rafinat şi siguranţa tehnică, bogăţia resurselor de expresivitate, intenţia de a aduce în scenă frumosul sonor în creaţii valoroase, precum şi capacitatea de redare subtilă a fiecărei nuanţe a partiturii. Ghidat de principiul existenţei interpretării desăvîrşite, Nicolae Botgros este exigent cu sine şi pretinde dăruire absolută de la fiecare instrumentist, de remarcat, mari virtuozi ai instrumentelor populare, precum şi a soliştilor vocali – nume sonore în peisajul melosului popular. Pe parcursul a 28 de ani, de cînd la pupitrul dirijoral se află maestrul Nicolae Botgros, orchestra „Lăutarii” a susţinut mii de spectacole de mare rezonanţă în toată Moldova, dar şi pe cele mai prestigioase scene din lume – Grecia, Italia, Germania, Franţa, Turcia, Danemarca, SUA, Austria, Mongolia şi alte ţări. O pagină de referinţă în biografia artistică a orchestrei de muzică populară „Lăutarii” o constituie colaborarea cu cei mai reprezentativi exponenţi ai tuturor zonelor folclorice din România, fie în spectacole, fie în înregistrări. În compania Orchestrei „Lăutarii” dirijată de Nicolae Botgros au înregistrat CD-uri antologice Gheorghe Zamfir, Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Ion şi Ionuţ Dolănescu, Dinu Iancu Sălăjanu, Ileana Ciuculete, Mariana Ionescu, Cristi Ruscior, Camelia Ciobanu, Stana Izbaşa, Viorica Macovei şi alţii. Fiind cea mai apreciată orchestră de muzică populară din întreg spaţiul românesc, orchestra „Lăutarii” a participat la prestigioase manifestări cultural-artistice la nivel de stat, al serate de creaţie ale distinşilor artişti. Prezenţa orchestrei „Lăutarii” la „Telerevelion”, pe scenele Festivalurilor „Cerbul de Aur” de la Braşov, 5 ediţii şi cel de la Mamaia, 4 ediţii, transmise în direct pe canalul România Internaţional a facilitat extinderea popularităţii orchestrei pe mapamond.
În permanenţă activitate artistică, orchestra „Lăutarii” a efectuat înregistrări în studiourile Radioteleviziunii cu mai mulţi interpreţi de muzică populară, atît solişti ai orchestrei cît şi invitaţi. De asemenea, în spectacole cu public i-a acompaniat pe toţi interpreţii de muzică populară. Creaţii de diferite genuri interpretate de orchestra „Lăutarii” sunt incluse în zeci de discuri, în coloane sonore ale filmelor şi spectacolelor. Se cere menţionat faptul că, pe lîngă bijuteriile folclorice readuse în circuit şi realizate în aranjament de orchestră de majoritatea instrumentiştilor, sunt interpretate şi creaţii originale semnate de distinşi compozitori – Tudor Chiriac, Constantin Rusnac, Gheorghe Mustea şi alţii.
În anul 2000, cu prilejul marcării a trei decenii de activitate artistică, orchestrei de muzică populară „Lăutarii” dirijată de Nicolae Botgros, artist al poporului, Cavaler al Ordinului Republicii, prin decret prezidenţial, i s-a conferit titlul onorific „Naţională”. Este cea mai înaltă apreciere, deoarece acest colectiv într-adevăr este oglinda poporului, sufletul naţiunii exprimat prin muzică. De aceea publicul aşteaptă cu nerăbdare fiecare spectacol al Orchestrei Naţionale de muzică populară „Lăutarii” dirijată de maestrul Nicolae BOTGROS. Ca pe o mare sărbătoare.
Sursa: http://www.moldovaconcert.md/

Mai departe

Nicolae Botgros

- Eu am venit pe lume intr-un ianuarie geros, in anul 1953, la Balicu Vechi din raionul Cahul, din sudul Moldovei.
...Tata imi spunea mereu, si spunea tuturor celor care se mirau de mine, ca eram asa mic si bateam asa cu foc doba aceea mare: "Il vedeti? Aiesta o s-ajunga un mare artist!". Iar eu ma rusinam foarte!...
Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului Republicii, Nicolae Botgros nu are nevoie de nici o prezentare. Un geniu al muzicii, un virtuos al vioarei. El este incununarea tuturor artistilor, o simbioza perfecta intre talent si profesionalism. Nicolae Botgros, cunoscut deopotriva ca dirijor si violonist de exceptie, dispune de o sensibilitate remarcabila, virtuozitatea si tehnica exceptionala de interpretare confirmindu-i virtuti innascute, dar si acumulate pe parcursul studiilor academice de specialitate, fiind supranumit „vioara nepereche” sau „poetul viorii“.
Considerat „un magician al viorii”, maestrul Nicolae Botgros a fost numit in 1978 la conducerea Orchestrei Populare „Lautarii”, cum s-a numit pina in 2000, cind a primit titlul onorific de orchestra nationala. Botgros a dus faima muzicii populare in Romania, Polonia, Grecia, Belgia, Danemarca, Italia, Turcia, Franta, Statele Unite ale Americii, Austria, Elvetia, Australia, Noua Zeelanda, Olanda si Norvegia, precum si in toate tarile din spatiul ex-sovietic.
Discografie:
"Drag mi-i cintecul si neamul"
"Ma mindresc cu lautarii"
"Orchestra Lautarii (2000)"
"Orchestra Lautarii"
"Virtuozii Basarabiei"
"Lume, Soro Lume"


Surse: http://www.infoportal.md/  http://www.formula-as.ro/

Mai departe

Teatrul Republican de Papusi "Licurici"

MD2012 Moldova, Chisinau, str. 31 August 1989, nr. 121
Telefon:(+373 22)24-52-73, 24-51-66
Fax: (+373 22) 24-30-46
Serviciul de informatie:info@licurici.md
Serviciul asistenta tehnica:support@licurici.md
Website: http://www.licurici.md/

Mai departe

Bancuri cu Moldovenii

1) Un oltean si un moldovean stau de vorba.
- La voi mortii se ingroapa cu popa?
- Nu, la noi popa ramane afara.

2) Deviza moldoveanului:
Viata-i scurta. Daca tot n-o putem lungi, hai sa o facem lata!

3) Un oltean si un moldovean:
Olteanu' (cantand): pai m-o facut mama oltean maaaaaaaai!
Moldoveanu' razand ii zice: da' ce chizda ma-tii voiai sa te faca, ministru?

4) La un proces plictisitor din cale-afara, cand toti aproape ca
adormisera, un moldovean exclama catre procuror:
- Sa ma pupi in fund !
- Afara !
- Nuuu ! Aici, sa vada toata lumea !

5) Un moldovean beat si o blonda se intalnesc pe strada. Moldoveanul spune:
- Proasto!
Iar blonda spune:
- Betivule!
La care betivul zice:
- Da, dar mie maine-mi trece!

Sursa: http://www.bancuri.biz/

Mai departe

Teatrul Republican de Papusi "Licurici"

Teatrul Republican de Papusi „Licurici” este un centru cultural ce prezinta spectacole pentru toate varstele.
Profesionalismul si frumoasele traditii spirituale atrag anual in sala sa circa 100 mii spectatori, anual prezentand peste 500 de spectacole – atat in tara cat si peste hotare. Practic o generatie din fiecare familie din Chisinau a pasit pragul Teatrului nostru. O traditie frumoasa este venirea colectivelor de copii din satele Republicii la Teatru si deplasarile actorilor Teatrului in localitatile rurale.
Timp de 60 ani Teatrul a montat peste 300 spectacole dupa cele mai renumite basme de H. – Ch. Andersen, Fratii Grimm, Carllo Collodi, A. de S. Exupery, J. Rodari, A. S. Puskin, N. V. Gogol, Mihai Eminescu, Ion Creanga. Sunt bineveniti si dramaturgii contemporani P. Carare, Gh. Urschi, E. Plugaru, V. Grosu, L. Sobietschy, A. Strambeanu, I. Filip, V. Boldisor, Gr. Vieru.
Un loc aparte ii revine coloanei sonore si aranjamentului muzical al spectacolelor. In acesti ani au scris muzica pentru spectacole compozitorii: E. Doga, V. Danga, B. Dubosarschi, T. Chiriac. V. Loghin, I. Macovei, Z. Tcaci, O. Negruta, L. Stirbu, Il. Valuta, V. Bitchin.
Cel mai prestigios Teatru de la Chisinau, „Licurici” si-a inceput activitatea, in cadrul relatiilor culturale romano-ruse-ucrainene, stabilite dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu spectacolul «Foisorul» de S. Marsak (15.10.1945).
In primul sfert de secol (1945 - 1970) la promovarea Teatrului si-au adus o deosebita contributie actorii: N. Ilinschi, D. Socoliuc, D. Apostolidi, R. Levin, A. Neaga, T. Julea, L. Untu, E. Ghejenco. Dupa 1970 trupa actoriceasca se completeaza cu noi cadre nationale – absolventi ai Institutului de Teatru, Muzica, Film din Sankt-Petersburg - N. Clichici, T. Macovencu, M. Madan, V. Rusu, N. Terehov, N. Stefaniuc, I. Popescu, A. Terehov, V. Stefaniuc, V. Seluh. O alta promotie de absolventi ai institutiilor teatrale din Rusia si Ucraina vine in 1970 – V. Mocanu, I. Boiarchin G. Boiarchin, S. Radu, E. Ariton, V. Clichici, L. Paiu, V. Poltavet. In 1992 a absolvit prima promotie de actori papusari ai Institutului de Arte din Chisinau. La momentul actual o alta generatie de papusari isi continua studiile la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice.
O contributie substantiala in dezvoltarea Teatrului a adus-o Constantin Ilinschi, regizor prim al Teatrului, din 1951 pana in 1978. Din 1979 preia conducerea Teatrului Titus Jucov, montand mai bine de 50 spectacole. Tot in aceasta perioada s-au facut remarcate scenografiile semnate de Sima Cervinschi, Alexandru Subin, Alexandru Lodzeischi, Vladimir Cantor, Angela Josanu, Nina Zabrodin, Sergiu Plamadeala.

Teatrul colaboreaza permanent cu regizori renumiti din Romania (L. Steciuc, V. Dobrescu, M. Mierlut), din Rusia (A. Misin, N. Naumov, Iu. Fridman, S. Jelezkin), din Ucraina (Iu. Sicalo, V. Levcenco, B. Azarov), din Bulgaria (T. Galabova, I. Mladenov).
Teatrul Republican de Papusi din 1966 este membru al UNIMA in cadrul UNESCO.
In 1995 Teatrul a sarbatorit 50 ani de activitate artistica si organizeaza prima editie a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-50”, la care participa teatre din Bulgaria, Germania, Romania, Franta, Ucraina. Rusia, Turcia cu cele mai noi forme de exprimare a spectacolelor papusaresti. Prima editie a fost deschisa de catre Secretarul General al UNIMA – dl J. Felix. In 2000 Teatrul organizeaza cea de-a doua editie a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-55”, iar in perioada 5-11 octombrie 2005 a organizat editia III a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-60”.
Teatrul a participat cu succes la diverse Festivaluri Internationale din Romania, Ucraina, Rusia, Belarus, Georgia, Bulgaria, Uzbekistan, Serbia, Italia, Spania, Germania, Turcia, Polonia de unde s-a intors cu premii si mentiuni.
In Teatru activeaza cu succes doua trupe – trupa de limba romana si trupa de limba rusa. Unele spectacole sant traduse in limbile italiana, germana, spaniola, franceza.
Sursa: http://www.licurici.md/

Mai departe

Maria Biesu

Maria Biesu - Primadona Operei Naţionale din Republica Moldova, Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academician, "Doctor Honoris-Causa", Cavaler al “Ordinului Republicii" şi Ordinul Naţional “Steaua României".
Maria Biesu s-a nascut la 3 august 1935 in satul Volontirovca, raionul Stefan Voda, in familia Luca si Tatiana Biesu.
Talentul muzical si dragostea pentru cantec le-a mostenit de la mama sa, cea mai buna cantareata in satul natal. In 1951 Maria Biesu a absolvit scoala din Volontirovca si a continuat studiile la o institutie de profil agrar in or. Leova. In timpul anilor de studentie participa activ la diverse activitati culturale: canta, dansa, conducea un cor. In 1955 este admisa fara examene la Conservatorul de Stat din Chisinau in clasa pedagogului S. Zarifian, cu care a studiat timp de 4 ani. Inca in timpul studiilor Maria Biesu devine populara in tara, fiind solista a orchestrei de muzica populara “Fluieras”. A absolvit Conservatorul in 1961 in clasa profesorului P. Botezat si imediat dupa examenele de absolvire a fost invitata la Teatrul de Stat de Opera si Balet din Chisinau.
Debutul cu success al M. Biesu pe scena Teatrului de opera a avut loc in 1962, cand a interpretat aria Florei Tosca din opera "Tosca" de G. Puccini. In 1965 - 1967 tanara solista face stagiunea la teatrul “La Scala” din Milano, unde sub conducerea renumitului pedagog Enrico Piazzi pregateste in limba italiana ariile Toscai, Aidei, Cio-Cio-San si Leonorei din operele lui G. Puccini si G. Verdi.
Maria Biesu a interpretat diverse roluri: Floria Tosca, Cio-Cio-san, Aida, Adrienna Lecuvrer, Norma, Aurelia, Olga, Natalia, Ruxanda, Amelia, Tatiana, Liza, Iolanta, Cuma, etc.: personaje din opera renumite, cu tematici variate.
Laureată şi deţinătoare a Premiului III la Concursul Internaţional "P. I. Ceaikovski" din Moscova 1966; Premiul I şi Cupa de Aur, pentru cea mai bună interpretare a rolului “Madama Butterfly” din opera "Madama Butterfly” la Concursul Internaţional de canto “Miura Tamaki” Tokio, 1967. Laureatã a Premiului Fondului “Irina Arhipova” şi Medalia de Aur.
Preşedinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova din 1987 şi Vicepreşedinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor din Moscova din 1992.
 Sursa: http://www.music.md

Mai departe

Titus Jucov

Titus Jucov s-a născut la 28 septembrie 1950, în comuna Cobani, r-l Glodeni. După absolvirea şcolii din localitate, şi-a continuat studiile la Institutul de Stat al Culturii din Moscova, Facultatea de Regie (1967-1971). A debutat ca regizor cu spectacolul de licenţă „Tribunalul”, la Teatrul Naţional de Stat „Vasile Alecsandri” din Bălţi.
După absolvirea facultăţii, este angajat în calitate de actor şi regizor la Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”. Primele spectacole pe care le pune în scenă - „Mica vrăjitoare” după Otfried Preussler, „Scufiţa roşie” după Evgheni Şvarţ şi „Harap Alb” după Ion Creangă, în dramatizarea lui Ion Puiu îi aduc şi primele aprecieri din partea publicului şi a criticii de specialitate. De acum încolo, numele lui Titus Jucov se va asocia cu cel al teatrului pentru copii „Licurici”. Ani la rând el va fi prim-regizor, director artistic şi, din 1991, director al teatrului.
Sub conducerea Domniei Sale, Teatrul de păpuşi „Licurici” a devenit locul îndrăgit al tuturor copiilor din republică. Şi nu numai. Turneele efectuate în România (Târgu-Mureş, Craiova, Arad), Rusia (Sankt Petersburg, Moscova), Ucraina (Simferopol, Hmelniţk, Kiev) l-au făcut cunoscut departe de hotarele ţării. Pentru talentul de regizor şi de organizator, Titus Jucov a fost menţionat cu titlul onorific de maestru emerit al artelor din R. Moldova (1992), Medalia „Meritul civic” (1995), Ordinul „Gloria Muncii” (2000), Medalia „Mihai Eminescu” (2005).
 Sursa:  http://www.timpul.md/  

P.S. Din numele meu, ca autor al acestui blog, pot sa spun ca am avut marea fericire sa fiu student la specialitatea "Actori teatru de papusi" intr-un grup selectat de catre maria SA, si nu ma sfiesc de aceste cuvinte, d-l Jucov special pentru Teatrul Republican de Papusi "Licurici" unde am si activat, pe timp de studii si ceva mai putin dupa, in calitate de actor si acum, cind au trecut destui ani de-atunci cind incercam sa fac si eu niste pasi pe cararea batatorita de talentul d-lui Jucov si-ncep sa inteleg lumea si anturajul ei din ce in ce mai treaz, mai virstnic si mai cumpanat, va spun sincer si deschis ca,.. de cite ori v-oi auzi sau pomeni numele acestui OM, de-atitea ori mi-oi scoate palaria zicind in gindu-mi: "- Domul Jucov,

 Va multumesc c-ati fost in viata mea,
Ca m-ati primit in prag si-n casa
Si sincer, zau, pe crucea mea -
Va port o dragoste aleasa..."

Mai departe

Doi moldoveni dikteaza un numar la telefon

Mai departe

Ceva din istoria tarii...

Parte integrantă a Europei, Moldova are o bogată istorie. Fiind situată în zona de contact a diferitelor curente culturale şi istorice – carpato-balcanic, central-european şi euroasiatic – pe parcursul a mai multe milenii a îmbinat armonios diversele tradiţii culturale ale populaţiilor protoindoeuropene, precum şi ale celor mai arhaice ramuri ale indoeuropenilor, inclusiv ale tracilor, slavilor, celţilor, goţilor, hunilor. Pe parcurs, acestea au căpătat trăsături specifice şi irepetabile.
Pe teritoriul Republicii Moldova există deosebit de multe monumente istorico-arheologice (circa opt mii), ale căror valoare cultural-istorică se înscrie în contextul valorilor general umane europene.
Teritoriul Moldovei a fost populat din timpuri străvechi. Numeroase vestigii arheologice confirmă faptul că oamenii populează aceste locuri încă din epoca paleoliticului inferior (circa 500 mii de ani de ani în urmă).
La limita mileniului V-IV î. Hr., în epoca eneolitică, se constituie una dintre cele mai remarcabile culturi, şi anume Cucuteni-Tripolie, cu performanţe incomparabile în domeniul artei din acele timpuri.
Existenţa civilizaţiei geto-dacice se datează cu sec. VI-I î. Hr., aceasta fiind răspîndită în toate zonele Moldovei. Începînd cu anul 105 î. Hr., în urma victoriilor împăratului Traian asupra Daciei, populaţia acesteia a fost romanizată, ea preluînd de la învingători limba şi cultura Imperiului Roman.
După evacuarea legiunilor romane din aceste ţinuturi (anul 271, în perioada împăratului Aurelian), începe epoca “popoarelor migratoare” (goţii, hunii, avarii, slavii), care se încheie cu constituirea în 1359 a statului feudal moldovenesc, al cărui întemeietor este considerat Bogdan I.
În 1812, ca rezultat al Tratatului de pace ruso-turc de la Bucureşti, partea de est a Moldovei, situată între rîurile Prut şi Nistru, cu numele Basarabia, a fost anexată la Imperiul Rus, fiind gubernie rusească pînă în anul 1918.
În 1918, organul suprem al puterii de stat din Basarabia, Sfatul Ţării, ia decizia unirii ţinutului cu România, stare ce durează pînă în anul 1940, cînd, ca rezultat al pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, este anexat de către Uniunea Sovietică. Ca unitate teritorială în componenţa URSS, a funcţionat pînă în ultimul deceniu al secolului XX.
La 27 august 1991, Republica Moldova devine stat independent şi suveran.
 Sursa:  http://www.moldova.md/

Mai departe